Barbașimin

Barbașimin a fost episcop de Seleucia-⁠Ctesifon, întâistătătorul Bisericii din Răsărit, și mucenic, în vremea prigoanei regelui persan Sapor al II-⁠lea. A urmat în scaun lui Șahdost în anul 343 și a fost ucis trei ani mai târziu, în 346. Numele lui, spun izvoarele, înseamnă „omul cu patru nume".

Era născut în ținutul Bet-⁠Garmai și era nepotul de soră al Sfântului Simion bar Sabae. Potrivit istoricilor mai târzii ai Bisericii Răsăritului, a fost hirotonit în taină, în casa unui credincios, din pricina prigoanei, și a hirotonit la rându-⁠i episcopi pe ascuns pentru felurite ținuturi. Cronicarul Bar Hebraeus spune că i-⁠a sfătuit pe clerici, pe monahi și pe episcopi să se îmbrace în haine lumești ca să scape de urmăritori.

După șapte ani de slujire tainică, regele a aflat de el și l-⁠a arestat împreună cu preoți și credincioși. Potrivit istoricului Mari, au fost ținuți în lanțuri unsprezece luni, fără hrană și apă îndestulătoare, iar regele i-⁠a oferit o dregătorie și bogății dacă ar fi devenit mag. Episcopul a râs și a răspuns că cu cât vor ucide mai mulți creștini, cu atât mai mulți vor fi. A fost omorât în același loc în care fusese ucis Simion bar Sabae, împreună cu alți treizeci și trei de bărbați; după Bar Hebraeus, au fost șaisprezece însoțitori, uciși la Karka de Ledan, în Bet-⁠Huzaie, la 9 noiembrie. Episcopul de Ahvaz i-⁠a îngropat lângă Gundișapur.

După moartea lui Barbașimin, Biserica Persiei a rămas fără întâistătător mulți ani. Este socotit sfânt de Biserica Răsăritului, care îl prăznuiește la 14 ianuarie.