Baudil

Sfântul Sfințit Mucenic Baudil (Baudilus, Baudelius) este socotit propovăduitorul Evangheliei la Nîmes, în Franța, și a fost ucis pentru Hristos în jurul anului 259, după calendarul nostru. Unii îl așază la sfârșitul secolului al III-⁠lea, alții, cu mai puțin temei, spre sfârșitul celui de-⁠al IV-⁠lea. Este pomenit la 20 mai.

Legenda spune că nu era din Nîmes, ci un creștin, poate diacon, care a venit în oraș într-⁠o zi de sărbătoare păgână. Aceasta se ținea pe dealurile din apropiere, cu jertfe de animale, în cinstea zeului Veiovis. Baudil a osândit slujba și a dărâmat statuia zeului. Preoții păgâni, furioși, l-⁠au biciuit și apoi l-⁠au omorât tăindu-⁠i capul cu securea. Se spune că, după legendă, capul s-⁠a lovit de trei ori de pământ, iar din fiecare lovitură a ieșit un izvor, deasupra cărora s-⁠a ridicat mai târziu oratoriul celor Trei Fântâni.

Trupul lui a fost luat de soția lui și dus într-⁠un loc numit Valsainte, unde l-⁠au îngropat creștinii de acolo. Valsainte a devenit loc de pelerinaj: în secolul al IV-⁠lea s-⁠a ridicat o biserică, iar în 511 o mănăstire, care a rămas până în secolul al XVII-⁠lea. Cripta Sfântului Baudil din Nîmes marchează presupusul loc al muceniciei. Cinstirea lui s-⁠a răspândit și în Spania.