Baudolino

Sfântul Baudolino (aproximativ 700-740) a fost un pustnic care a trăit în vremea regelui longobard Liutprand la Forum Fulvii (azi Villa del Foro), pe cursul inferior al râului Tanaro, în nord-⁠vestul Italiei. Este ocrotitorul orașului Alessandria și este cinstit în Biserica Romano-⁠Catolică, iar sursele noastre nu arată un act ortodox de canonizare. Se pomenește în prima duminică după 10 noiembrie.

Viața

Se spune că era dintr-⁠o familie nobilă, dar și-⁠a împărțit averea săracilor și s-⁠a mutat într-⁠o colibă sărăcăcioasă lângă râu. Prima pomenire a lui se află în Istoria longobarzilor a lui Pavel Diaconul, scrisă la vreo patruzeci de ani după moartea lui, unde este înfățișat ca un om de o sfințenie minunată, cunoscut prin multe minuni, înzestrat cu darul vederii înainte și al prorociei. Se povestește o singură minune: pe când Liutprand vâna în pădurea de lângă Forum, nepotul său Aufusus a fost lovit din greșeală de o săgeată, iar regele l-⁠a trimis pe un sol la Baudolino, să se roage pentru viața copilului. Solul a primit răspunsul: știu pentru ce ai venit, dar ceea ce ai fost trimis să ceri nu se mai poate, căci băiatul a murit. Aufusus murise într-⁠adevăr, iar regele a înțeles că Baudolino are duhul prorociei. A murit în jurul anului 740 și a fost îngropat la Forum Fulvii.

Moaștele și legenda

Patru veacuri mai târziu, în 1168, a fost întemeiat orașul Alessandria, ca ostrov al Ligii Lombarde împotriva Sfântului Imperiu Roman. Locuitorii de la Forum au fost mutați în orașul nou și au adus cu ei moaștele sfântului. În 1174, după tradiție, el s-⁠a arătat pe zidurile orașului și a pus pe fugă oastea imperială care îl asedia. În 1189 s-⁠a ridicat o biserică în cinstea lui, în vremea ordinului umiliaților. Călugării acestora și dominicanii care i-⁠au înlocuit în 1571 au înmulțit știrile puține despre viața lui și au răspândit credințe anacronice, între care că a aparținut ordinului umiliaților și că ar fi fost arhiepiscop al Alessandriei. În 1786 a fost proclamat ocrotitorul principal al orașului și eparhiei Alessandria. După închiderea bisericii, în 1803, moaștele au fost mutate la biserica Sant'Alessandro, iar în 1810 într-⁠un paraclis din catedrala nouă. Este înfățișat în veșminte de episcop, înconjurat de gâște, cerbi și alte animale care, potrivit legendei, îi ascultau cu plăcere predica. În 2000, Umberto Eco, născut la Alessandria, a publicat romanul Baudolino.