Iust de Canterbury

Sfântul Ierarh Iust de Canterbury a fost al patrulea arhiepiscop al Canterbury-⁠ului, trimis din Italia de papa Grigorie cel Mare ca să creștineze pe anglo-⁠saxoni. A adormit la 10 noiembrie, între 627 și 631. Este pomenit la 10 noiembrie.

Sosirea în Britania

Iust a făcut parte din misiunea gregoriană trimisă în Anglia de papa Grigorie I. Aproape tot ce se știe despre el vine din Istoria bisericească a lui Beda, din veacul al VIII-⁠lea. Beda nu spune nimic despre începuturile lui, așa că nu se știe nimic despre el dinainte de a ajunge în Anglia. Se pare că a sosit cu al doilea grup de misionari, trimis în 601 la cererea lui Augustin de Canterbury, cu un dar de cărți și cu toate cele trebuincioase pentru slujbă. Din acel grup a făcut parte și Mellit, mai târziu episcop al Londrei și arhiepiscop al Canterbury-⁠ului.

Episcop al Rochester-⁠ului

Augustin l-⁠a sfințit episcop, în 604, peste un ținut din care făcea parte și Rochester, oraș mic, dar întărit, la răscrucea drumului Watling Street cu estuarul râului Medway. Regele Æthelberht i-⁠a ridicat o biserică episcopală la Rochester și a rămas un act prin care a dăruit pământ bisericii lui Iust. Cu Mellit, episcopul Londrei, Iust a semnat o scrisoare scrisă de arhiepiscopul Laurențiu al Canterbury-⁠ului către episcopii irlandezi, îndemnându-⁠i să primească data romană a Paștilor; scrisoarea s-⁠a pierdut, dar Beda a citat din ea. În 614 Iust a luat parte la sinodul de la Paris.

Surghiunul și arhiepiscopia

După moartea regelui Æthelberht, în 616, Iust a trebuit să fugă în Galia, dar a fost repus în scaun anul următor. În 624 a fost ridicat arhiepiscop al Canterbury-⁠ului, și în vremea lui au fost trimiși misionari în Northumbria. După moarte a fost cinstit ca sfânt și a avut un loc de cinste la mănăstirea Sfântul Augustin din Canterbury, unde moaștele i-⁠au fost mutate în anii 1090.