Ioan Skadovski

Sfântul sfințit mucenic Ioan Skadovski (1874-1937) a fost un proprietar de pământuri din Herson, devenit preot, care a slujit în vremea prigoanei în comunitatea „catacombelor”, a fost exilat și, în cele din urmă, împușcat în 1937 la Turtkul, în Karakalpakia, împreună cu arhiepiscopul Procopie (Titov). Ucis, după unele izvoare, la 23 noiembrie 1937, el a fost proslăvit ca sfânt cu cinstire locală de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene în 1996 și trecut în rândul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei, pentru cinstirea în toată Biserica, de Soborul jubiliar din august 2000. Este pomenit la 10 noiembrie (23 noiembrie pe stil nou).

Moșierul din Herson

S-⁠a născut la 30 mai 1874 la Herson, în familia marelui proprietar de pământuri Gheorghe Lvovici Skadovski, mareșal al nobilimii ținutului Herson. A absolvit școala reală și școala agricolă și cursurile superioare de chimie, vinificație și viticultură. Între 1906 și 1909 a fost căpetenie zemstvă în ținutul Herson, apoi s-⁠a retras și s-⁠a ocupat de agricultură în moșia lui. În acest timp l-⁠a cunoscut pe viitorul arhiepiscop Procopie (Titov). A slujit în armată în 1916-1917.

Preotul și Biserica din catacombe

Din 1918 a fost preot și a slujit la biserica arhierească din Herson, în 1922-1925 la catedrala orașului, iar după ocuparea ei de către înnoitori, la biserica din cimitir, de unde a plecat în 1926, când a fost primit în slujbă un cântăreț înnoitor, fără pocăință în prealabil. În 1926 a mers la lagărul Solovki și a avut o întâlnire cu arhiepiscopul întemnițat al Hersonului și Nikolaevului, Procopie. În 1928 a mers din nou, dar nu a fost lăsat să-⁠l vadă.

S-⁠a împotrivit liniei bisericești și politice a mitropolitului Serghie (Stragorodski) și a refuzat să recunoască autoritatea noului conducător al eparhiei, episcopul Anatolie (Griusiuk), numit de Serghie. Din 1927 a slujit în taină; la unele dintre slujbele lui de noapte erau până la 50-60 de oameni, iar comunitatea lui din Herson număra vreo o sută. Slujea împreună cu el diaconul Mihail Zaharov. A continuat să-⁠l socotească arhiereul său pe Procopie.

În ianuarie 1931 a fost arestat în dosarul grupului Herson al „filialei” Odesa a Bisericii Adevărat Ortodoxe. La interogatoriu a declarat că socotește puterea sovietică „putere potrivnică lui Dumnezeu, putere satanică, trimisă oamenilor pentru păcatele lor”, și că este monarhist. În 1931 a fost osândit la cinci ani și trimis la lagărele Vișera, unde a stat până în februarie 1933, când pedeapsa a fost schimbată în exil la Kamîșin, în regiunea Stalingrad. La 2 octombrie 1934 a fost arestat împreună cu arhiepiscopul Procopie (Titov). La interogatoriu a spus că este susținător al orânduirii monarhice ruse, dar nu al deformărilor ideii ei, care au avut loc în practică: supunerea Bisericii față de stat, goana dregătorilor după binele personal în dauna binelui mulțimii, decăderea spiritului național rus. A declarat că este naționalist rus și susținător al teocrației și a afirmat că „adevăratul urmaș al Bisericii Ortodoxe nu poate fi loial puterii sovietice, nu poate face compromisuri cu ea”.

La 17 martie 1935 Comisia specială a NKVD i-⁠a osândit pe arhiepiscopul Procopie și pe preotul Ioan Skadovski la cinci ani de exil în Karakalpakia, la Turtkul, unde au ajuns la 7 mai același an. În casa în care locuiau s-⁠a rânduit o mică biserică, unde veneau să se spovedească și să se împărtășească și localnici ortodocși.

Ultima arestare și mucenicia

La 24 august 1937 arhiepiscopul Procopie și preotul Ioan Skadovski au fost arestați sub acuzația de agitație monarhistă contrarevoluționară și de organizare a unui lăcaș de rugăciune ilegal. Nu s-⁠au recunoscut vinovați. La 28 octombrie „troica” NKVD i-⁠a osândit la moarte prin împușcare, apoi au fost împușcați. Sursa ucraineană dă data 23 noiembrie 1937.

Familia: tatăl, Gheorghe Lvovici, a fost ucis în 1919; soția, Ecaterina Vladimirovna, născută Burackova, nobilă, a ajutat mult clerul reprimat, l-⁠a însoțit pe arhiepiscopul Procopie în exil în 1928, l-⁠a vizitat în Siberia în 1929, a fost arestată și a trăit apoi cu soțul ei la Turtkul. Au avut un fiu, Vladimir, și fiicele Ecaterina (care a fost implicată împreună cu părinții în dosarul Bisericii Adevărat Ortodoxe) și Maria.