Ninfa din Palermo

Sfânta Mucenică Ninfa de Palermo (Nymphe) este o mucenică legendară, una dintre cele patru ocrotitoare dintâi ale orașului Palermo, trăind, după povestire, în secolele al IV-⁠lea până la al VI-⁠lea. Este pomenită la 10 noiembrie, iar la Palermo și la 19 august. Izvoarele noastre nu arată nicio cinstire ortodoxă și nu se potrivesc asupra vieții ei: vorbesc de două sau mai multe predanii, între care una pune moartea la Roma în anul 316.

Povestirile

Există mai multe versiuni legendare ale vieții ei. După una, Ninfa era fiica lui Aurelian, prefect al Palermoului, în vremea împăratului Constantin, adică la începutul secolului al IV-⁠lea. Întoarcerea ei la Domnul este legată de numele Sfântului Mamilian, episcopul Palermoului. După predanie, ca să-⁠i oprească fiica de la botez, Aurelian a prins vreo două sute de creștini, între ei și pe Mamilian, și i-⁠a chinuit. Un sfânt înger i-⁠a scos pe cei chinuiți din temniță și i-⁠a dus la țărmul mării. Acolo au găsit o barcă cu care au pornit spre nord și au ajuns pe insula Giglio. Pe acea insulă au petrecut un timp în singurătate și rugăciune. Mai târziu, dorind să cerceteze mormintele sfinților apostoli Petru și Pavel, Ninfa și Mamilian au plecat la Roma. Acolo, puțin după cercetarea mormintelor, Mamilian a murit. A lăsat să fie îngropat pe malul mării, nu departe de un sat numit Bucina. Un an mai târziu, la 10 noiembrie, după o lungă foamete, a murit și Ninfa. A fost îngropată în aceeași criptă cu învățătorul ei. Localnicii, care sufereau de secetă, au rugat-⁠o să mijlocească la Dumnezeu pentru ploi. S-⁠a petrecut minunea de care aveau nevoie, și locuitorii de acolo au început să o cinstească drept sfântă.

După o altă predanie, Ninfa era o tânără ucisă pentru credința în Hristos la începutul secolului al IV-⁠lea. După alta, Ninfa a trăit în secolul al VI-⁠lea, a fugit din Sicilia de goții arieni care au cucerit insula și a murit la Savona. Se poate că au fost două sfinte cu același nume.

Cinstirea

Numele Sfintei Ninfa este adesea pomenit împreună cu al altor sfinți, ceea ce a dus la neînțelegeri. După Martirologiul Roman, îngrijit de cardinalul Cesare Baronio (1586), Ninfa este pomenită la 10 noiembrie împreună cu sfinții Trifon și Respiciu. Cea dintâi pomenire a ei este într-⁠un document al papei Leon al IV-⁠lea (847 până la 855), care vorbește de o biserică a Sfintei Muceniță Ninfa din Porto. Apoi, în 1113, moaștele sfintei sunt puse în biserica romană San Trifone, în piața Fiammetta, apoi în 1123 în San Crisogono și, în sfârșit, în 1116 în catedrala din Palestrina (datele din izvor nu sunt în ordine). La sfârșitul lui 1593 sfânta era cinstită în biserica romană Santa Maria in Monticelli, unde moaștele ei fuseseră mutate în 1098, în vremea papei Urban al II-⁠lea.

Cinstirea ei în sudul Italiei datează de la 5 septembrie 1593, când o urnă de argint cu capul sfintei fecioare a fost adusă la Palermo, orașul ei natal. Sfânta rămășiță a fost primită cu cinste de senatul orașului și pusă în altarul catedralei, unde era cinstită oricum din 1483. Mutarea urnei din biserica romană Santa Maria in Monticelli în orașul natal a fost cu putință prin osârdia contesei de Olivares. La Palermo, Ninfa a fost aleasă, împreună cu alte patru sfinte fecioare, Rozalia, Agata, Oliva și Cristina, ocrotitoare a orașului. De la Palermo cinstirea s-⁠a răspândit în toată Sicilia, mai ales în provincia Trapani, prin grija baronului Luigi Arias Giardina (1605). Până la reforma liturgică a Conciliului Vatican II, pomenirea Sfintei Ninfa se făcea la 10 noiembrie. După Conciliu, numele ei a fost scos din noua ediție a Calendarium Romanum (1969), deci pomenirea ei la 10 noiembrie nu mai este obligatorie în toate eparhiile Bisericii Catolice. La Palermo pomenirea ei se face și la 19 august, ziua fugii ei din Sicilia.