Erast

Sfântul Apostol Erast a fost unul dintre cei șaptezeci de apostoli și ucenic al Sfântului Apostol Pavel, iconomul cetății Corint. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 10 noiembrie, la 4 ianuarie, în Soborul celor Șaptezeci, și la 26 iulie.

Sfântul Pavel îl pomenește în Epistola către Romani, 16, 23: „Vă îmbrățișează Erast, iconomul cetății.” Un Erast pomenit în 2 Timotei 4, 20 și în Faptele Apostolilor 19, 22 este adesea socotit același. Erast a fost probabil din Corint, de neam grec. Slujba de iconom (vistiernic) al cetății arată că provenea dintr-⁠un neam ales și avea o vârstă cinstită, altfel nu i s-⁠ar fi încredințat o slujbă într-⁠un oraș mare. Cel mai probabil a auzit întâia dată Evanghelia lui Iisus Hristos chiar de la Sfântul Pavel, la întâia lui vizită în Corint, venind din Atena. A mers cu Pavel la Ierusalim și probabil a locuit acolo un timp, slujind Biserica din partea locului. Scriitorii greci și latini îl numesc iconom al Bisericii Ierusalimului, iar în lista celor șaptezeci a lui Dorotei se spune: „Erast a fost iconom al Bisericii Ierusalimului.”

După tradiția răsăriteană, a fost episcop al Paneadei (cetate din nordul Palestinei) și a murit în pace, la adânci bătrâneți. Biserica Catolică îl cinstește ca mucenic și îl socotește episcop al Cezareei lui Filip, urmaș al lui Epafrodit. Unii cercetători au întrebat dacă din cuvintele Noului Testament se poate chiar trage concluzia că a fost creștin; el ar fi putut fi un bogat susținător al Bisericii, fără să fie el însuși credincios. În 1928-1929 și în 1947 au fost aflate, lângă un loc pavat din nord-⁠estul teatrului din Corint, părți dintr-⁠o inscripție care pomenește un Erast: „Erast, drept răsplată pentru edilitatea sa, a pavat-⁠o pe cheltuiala lui.” Unii cercetători au socotit că acest edil este același cu Erast din Epistola către Romani, dar alții o contestă.