Irodion din Patras

Sfântul Apostol Irodion, numit și Irodian sau Rodion, este unul dintre cei șaptezeci de apostoli, episcop al cetății Patras, din Grecia, și mucenic. Apostolul Pavel îl pomenește în Epistola către Romani: „Îmbrățișați pe Irodion, rudenia mea” (16, 11).

Unii îl socot rudă după trup a lui Pavel, dar cuvântul grecesc folosit poate însemna și, în sens larg, un conațional iudeu, așa cum îl folosește Pavel în Romani 9, 3. Sfântul Dimitrie al Rostovului, în Mineiele lui, spune că Irodion se trăgea din Tarsul Ciliciei, că a fost tovarăș și ajutor al apostolilor Petru și Pavel și că ei l-⁠au pus episcop. Sursele grecești îl numesc episcop al Patrasului; după unele sinaxare este cel dintâi episcop după Apostolul Andrei, după altele al doilea după Stratocle; o a treia părere îl socotește episcop al Patarei din Licia. Ca episcop a vestit cu râvnă Evanghelia printre elini, iar mulți dintre păgâni au crezut în Hristos. Din pizmă, iudeii s-⁠au înțeles cu închinătorii la idoli, l-⁠au prins și l-⁠au chinuit: unii îl băteau, alții aruncau cu pietre, alții îl loveau în cap cu bețe, iar unul l-⁠a lovit cu cuțitul. L-⁠au lăsat ca mort, dar Irodion a rămas viu, prin harul lui Dumnezeu, și a continuat să slujească apostolilor. În Roma a lucrat alături de Petru și, după tradiție, a fost tăiat cu sabia împreună cu Olimp și cu alți creștini, în aceeași zi în care a fost răstignit Petru, în vremea lui Nero.

Biserica Ortodoxă îl pomenește la 4 ianuarie, în Soborul celor șaptezeci de apostoli, la 8 aprilie, împreună cu Agav, Ruf, Asincrit, Flegon și Ermis, și la 10 noiembrie, împreună cu Olimp, Sosipatru, Terțiu, Erast și Cuart. Biserica Catolică îl pomenește la 8 aprilie.