Bernulf de Utrecht

Sfântul Ierarh Bernulf de Utrecht (Bernold) a fost episcop al Utrechtului între 1026 sau 1027 și 1054 și un mare ctitor de biserici. A adormit la 19 iulie 1054.

I-⁠a urmat lui Adalbold în scaun la 24 septembrie 1027, numit de împăratul Conrad al II-⁠lea. Probabil slujise înainte la curtea acestuia. A sprijinit pe Conrad și pe urmașul lui, Henric al III-⁠lea, a lucrat la reforma Bisericii, a micșorat puterea episcopală asupra mănăstirilor, a întărit ordinul cluniacilor, a slăbit stăpânirea laicilor asupra bisericilor și a ajutat pe împărat; pentru aceasta episcopia i-⁠a fost mărită, ceea ce a înfuriat nobilimea locală. A fost prieten al viitorului împărat Henric al III-⁠lea și l-⁠a însoțit în campania din 1041 împotriva maghiarilor. A ridicat bisericile colegiale Sfântul Ioan (Janskerk, 1040) și Sfântul Petru (Pieterskerk, 1039), precum și mănăstirea și biserica Sfântul Pavel (Pauluskerk), care alcătuiesc, împreună cu Mariakerk, „Crucea bisericilor” din Utrecht, cu catedrala la mijloc.

Este cinstit în Utrecht de cel puțin veacul al XIV-⁠lea, iar moaștele sale, între ele o cămașă de pânză, se păstrează acolo. În 1917 a fost numit ocrotitorul breslei artiștilor din Olanda. Este pomenit la 24 iulie în Biserica Ortodoxă (la 19 iulie în Apus), ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.