Bertariu de Monte Cassino

Sfântul Cuvios Mucenic Bertariu de Monte Cassino, născut în jurul anului 810 într-⁠o familie nobilă lombardă, a fost egumen al mănăstirii Monte Cassino și a murit ucis de sarazini în 883, la 22 octombrie. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.

Tânăr fiind, a venit în pelerinaj la Monte Cassino pe vremea egumenului Bassacius și a hotărât să se facă monah. În 856 a devenit egumen, într-⁠un timp greu, când incursiunile musulmane amenințau centrul și sudul Italiei, iar bazilicile din afara zidurilor Romei fuseseră jefuite în 846. Între 856 și 873 a înconjurat mănăstirea cu ziduri și turnuri puternice, a întemeiat orașul pe care l-⁠a numit Eulogimenopolis, mai târziu San Germano, azi Cassino, a stimulat studiul textelor, a împodobit biserica mănăstirii cu odoare scumpe și a întemeiat o mănăstire de maici la Teano. A păstrat relații bune cu cetatea Capua.

Din 873 incursiunile au reînceput. La 4 septembrie 882, tâlharii sarazini au ars și au distrus Monte Cassino; Bertariu și monahii au scăpat și s-⁠au adăpostit la poalele muntelui, în mănăstirea San Salvatore, unde priorul Angelarius a dus la Teano pe cei mai mulți dintre monahi. Bertariu a rămas. În 883 mănăstirea a fost atacată din nou, iar el a fost ucis, împreună cu alți monahi, la altarul Sfântului Martin din biserica San Salvatore. Trupul i-⁠a fost dus fără întârziere la Monte Cassino și, în 1486, așezat în biserica mănăstirii, în fața mormintelor Sfântului Benedict și Sfintei Scolastica; din 1514 o capelă îi poartă numele. Cinstirea lui a fost întărită de papa Benedict al XIII-⁠lea în 1727, iar calendarele ortodoxe îl pomenesc și ele.

Este pomenit la 22 octombrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).