Boris Kozlov

Sfântul Mucenic Boris Kozlov a fost mirean, țăran din gubernia Kaluga, și a primit cununa muceniciei prin împușcare la 5 decembrie 1937 la Suhinici, împreună cu monahii optineni Eftihie, Avenir, Sava și Marcu. S-⁠a născut la 23 iulie 1886 în satul Sleptsovo, ținutul Kozelsk, în familia țăranului Anton Kozlov. Este pomenit la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 31 iulie, în Soborul sfinților din Kaluga, la 24 octombrie, în Soborul sfinților străluciți în Pustia Optina, și la 5 decembrie.

Ca mulți copii de țărani de atunci, a plecat să câștige la Sankt Petersburg și s-⁠a angajat la uzina Putilov. Mediul ateu de la fabrică a fost greu de purtat pentru tânărul credincios de la țară și el a plecat de acolo. Între 1909 și 1911 a fost trudnic la o mănăstire din Petersburg, apoi a slujit la un moșier din Maloiaroslavets, a lucrat la Kaluga și în 1920 s-⁠a întors în satul natal, ca să lucreze pământul. În 1926 a fost ales epitrop al bisericii Acoperământului din satul Pokrovskoe, aproape de Sleptsovo. Probabil pentru că își împlinea cu prea mare râvnă datoria, a început să-⁠i supere pe atei, care, vrând să închidă și să nimicească biserica, i-⁠au pus sarcina de a aproviziona lemne, pe care nu a putut-⁠o îndeplini. Judecata l-⁠a osândit la un an de muncă silnică și la o amendă de trei sute de ruble. După ispășirea pedepsei s-⁠a stabilit la Kozelsk, unde a lucrat ca grăjdar la spitalul orașului, în care a și locuit, și și-⁠a dat tot timpul liber bisericii, cântând în strana bisericii Buneivestiri. Cei mai apropiați prieteni ai lui au fost monahii Optinei care trăiau la Kozelsk. Împreună cu ei a fost arestat la 28 octombrie 1937 și închis la Suhinici.

Martorii au spus că, în august 1937, a susținut că Dumnezeu îi va mântui pe oameni de barbarii care închid bisericile, că mergea în taină la biserică în zilele de sărbătoare, unde se întâlnea cu monahii, și că acasă citea cărți bisericești. Ancheta l-⁠a învinuit că organizează monahi pe lângă spital și că l-⁠ar fi așezat pe monahul Tihon paznic. A negat orice propagandă împotriva puterii sovietice, a negat că ar fi mers la adunările monahilor, dar a spus că mergea la biserică și cânta în strană alături de maici. La 21 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte, împreună cu monahii Eftihie Didenko, Avenir Sinițin, Sava Suslov și Marcu Mahrov. În ziua praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului, 4 decembrie, ei au stat în rugăciune, deși în temniță. A doua zi, la 5 decembrie 1937, au fost împușcați și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută.