Brigita din Kildare

Sfânta Cuvioasă Brigita din Kildare a fost stareță, întemeietoarea mănăstirii din Kildare și una dintre cele trei ocrotitoare ale Irlandei, alături de Sfântul Patrick și Sfântul Columba. Este cinstită ca sfântă a Bisericii nedespărțite și pomenită la 1 februarie. Se știu puține lucruri sigure despre ea, iar cele mai vechi vieți ale ei sunt pline de minuni și de urme ale unor credințe irlandeze mai vechi.

Copilăria

Cele mai vechi izvoare sunt două imnuri irlandeze din secolul al VII-⁠lea și vieți în latină din secolele al VII-⁠lea și al VIII-⁠lea, între care cea a lui Cogitosus, monah la Kildare. Tradiția spune că s-⁠a născut în jurul anului 451, la Faughart, lângă Dundalk, sau în Leinster. Tatăl ei, Dubthach, era o căpetenie din Leinster, iar mama, Broicsech, o roabă creștină, botezată, după povestire, de Sfântul Patrick. Brigita s-⁠a născut deci în robie. Cogitosus spune că și-⁠a petrecut tinerețea muncind, la păzitul turmelor și la bătutul untului.

Încă din copilărie era milostivă: dădea săracilor din bunurile casei. Se povestește că tatăl ei, supărat, a dus-⁠o la regele Leinsterului ca să o vândă. Cât timp el vorbea cu regele, ea a dat unui cerșetor sabia împodobită a tatălui, ca să-⁠și hrănească familia. Regele a văzut sfințenia fetei și l-⁠a convins pe Dubthach să-⁠i dea libertatea.

Mănăstirea din Kildare

După tradiție, a primit veșmântul monahal din mâna Sfântului Mel de Ardagh. În jurul anului 480 a întemeiat la Kildare (Cill Dara, „biserica stejarului”) o mănăstire pe pământul dăruit de un rege, începutul vieții monahale de obște a femeilor în Irlanda. Ea a chemat ca ajutor pe pustnicul Conleth, care a ajuns primul episcop al Kildarei. Timp de veacuri mănăstirea a fost condusă de o stareță și de un episcop, a avut o școală de artă, în care se lucrau manuscrise, metale și țesături, și a devenit un mare centru de învățătură. Brigita a întemeiat și alte mănăstiri de maici.

Se spune că a făcut mult bine săracilor și bolnavilor. Într-⁠o povestire păstrată în sinaxarele ortodoxe, ea a stat o noapte întreagă de vorbă despre bucuriile Împărăției cerurilor cu maica Dara, care era oarbă. Dimineața, mișcată de frumusețea cerului, a rugat pe Domnul și Dara a văzut. După puțin timp, maica a cerut să-⁠i fie închisă din nou vederea, fiindcă, spunea ea, cu cât se vede mai bine lumea, cu atât se vede mai slab Dumnezeu cu sufletul. Brigita s-⁠a rugat din nou și Dara a rămas oarbă.

Prietenia ei cu Sfântul Patrick este pomenită în Cartea din Armagh. La Kildare a ars veacuri la rând un foc nestins, în cinstea ei.

Sfârșitul și cinstirea

S-⁠a mutat la Domnul la Kildare, la 1 februarie, în anul 523 după unele izvoare (de obicei 524 sau 525), după ce a primit Sfânta Împărtășanie de la Sfântul Ninnidh. A fost îngropată la Kildare, iar moaștele, după tradiție, au fost mutate la Downpatrick în vremea năvălirilor vikinge. Către sfârșitul secolului al XIII-⁠lea, capul ei a fost dus la Lumiar, lângă Lisabona; părți din el au revenit în Irlanda în 1929. Moaștele rămase în Irlanda au fost nimicite în secolul al XVI-⁠lea.

Irlandezii o numesc „Maria gaelilor”. Este ocrotitoarea învățăturii, a poeților, a fierarilor, a vindecătorilor și a vitelor. În ziua ei, în Irlanda se împletesc din papură cruci ale Sfintei Brigita pentru case. Din 2023, ziua de 1 februarie este sărbătoare legală în Irlanda.