Ilie din Heliopolis

Ilie din Heliopolis, numit și Ilie din Damasc, a fost un dulgher creștin sirian și mucenic din secolul al VIII-⁠lea, cunoscut dintr-⁠o viață scrisă în greacă. Izvoarele noastre nu arată un act de canonizare și calendarul menaion nu-⁠i dă o zi fixă de prăznuire: cinstirea lui se sprijină pe această viață și pe calendare vechi, în Biserica Ortodoxă răsăriteană și în Biserica Siriană Ortodoxă. După viața lui a murit tăiat cu sabia la 1 februarie.

Datarea

Prosopografia epocii bizantine mijlocii pune nașterea lui în 758 sau mai devreme, dar datele lui obișnuite sunt 759 până la 779, iar uneori 775 până la 795. Viața lui spune că a murit la douăzeci de ani, în anul 6287 de la facerea lumii. În era bizantină, anul acesta cade în 779, iar în era alexandrină în 795. Cercetătorul Robert Hoyland se pronunță pentru prima variantă, pentru că ea se potrivește cu domnia califului al-⁠Mahdi (mort în 785), pomenit în viață ca domnitor la acea vreme.

Familia și Damascul

S-⁠a născut într-⁠o familie de creștini sirieni din Baalbek (Heliopolis), în provincia bisericească Fenicia a Doua, în califatul abbasid, și acolo a învățat meseria de dulgher. Când avea cam zece ani, a plecat la Damasc, împreună cu mama și cu doi frați, în nădejdea că vor scăpa de sărăcie. A lucrat acolo la un creștin sirian, care la rândul lui slujea un arab musulman. Mai târziu, arabul l-⁠a convins pe sirian să treacă la islam. Arabul a rânduit căsătoria fiului său și a murit curând după aceea. Când soția fiului a născut, el a dat un ospăț, la care Ilie a fost pus să slujească. Oaspeții au încercat să-⁠l convingă să treacă la islam, ca să le fie egal în societate, dar el i-⁠a amânat, zicând că ospățul nu este loc pentru asemenea vorbe.

La urmă s-⁠a lăsat convins să mănânce cu ei și să ia parte la dans. Unii oaspeți i-⁠au desfăcut sau i-⁠au scos cingătoarea, chipurile ca să se mișce mai liber. A doua zi dimineață, pe când ceilalți dormeau încă, Ilie s-⁠a ridicat, și-⁠a legat cingătoarea și a plecat la rugăciune. Un oaspete care l-⁠a văzut l-⁠a învinuit că s-⁠ar fi lepădat de credință în noaptea dinainte, iar Ilie a tăgăduit. Învinuirea se sprijinea probabil pe însemnătatea cingătorii, parte din îmbrăcămintea obișnuită a dhimmiului: a o scoate în văzul lumii era semnul lepădării de credință. În atelier, stăpânul lui sirian l-⁠a înștiințat că a fost nevoit să intervină ca să-⁠i împiedice pe unii oaspeți să-⁠i facă rău și i-⁠a spus că nu-⁠l va plăti. Fratele lui l-⁠a îndemnat să plece din Damasc până se vor potoli zvonurile. Toată familia s-⁠a întors la Baalbek.

Mărturisirea și moartea

După opt ani, cu încuviințarea fraților, Ilie s-⁠a întors la Damasc și a deschis un atelier de șei de cămilă. Avea douăzeci de ani. Fostul lui stăpân, acum concurent, l-⁠a chemat să se întoarcă la atelierul lui, dar Ilie a refuzat, iar sirianul lepădat de credință l-⁠a îndemnat pe stăpânul lui arab să dea în vileag lepădarea lui Ilie din noaptea ospățului. Ilie a fost adus înaintea judecătorului al-⁠Layth, care i-⁠a dat prilejul să se întoarcă la islam. Fiindcă a refuzat, a fost chinuit și pus în lanțuri. În închisoare a fost mângâiat prin vedenii. În cele din urmă a fost adus înaintea guvernatorului Muhammad, nepotul califului al-⁠Mahdi, care a încercat să-⁠l convingă să se întoarcă la islam prin pedepse și prin făgăduieli de bunuri. Cum a rămas neclintit, a fost decapitat la 1 februarie, iar trupul lui a fost spânzurat în afara porților cetății, timp de paisprezece zile, și apoi aruncat în râul Barada. Creștinii din Baalbek au luat o parte din moaște, între care mădulare, iar alții au spus că l-⁠au văzut în vedenii după moartea lui.

Viața și calendarele

Singura copie manuscrisă a vieții lui (BHG 578 și 579) se află la Biblioteca Națională a Franței, în codicele Coislin 303, filele 236v-249v. Datează din secolele X sau XI și a fost probabil alcătuită într-⁠o mănăstire din Țara Sfântă. Textul, anonim, pare scris la puțină vreme după întâmplări, după atenția lui pentru amănunte. Autorul spune că a scris încă alte două vieți ale unor mucenici ai islamului, dar că nu l-⁠a cunoscut personal pe Ilie.

În afară de viața lui, Ilie este cunoscut din Calendarul georgian palestinian și din Martirologiul lui Rabban Șalibă. Potrivit celui dintâi, ziua lui era 4 februarie. Potrivit celui din urmă, era sărbătorit la Bă Qisyan (Beth Qusyana), lângă Haḥ, în ținutul Ṭur ʿAbdin, la 1 februarie. Cercetătorul Christian Sahner se îndoiește însă că mucenicul din martirolog este Ilie din Heliopolis, pentru că Rabban Șalibă nu-⁠l leagă nici de Damasc, nici de Baalbek.