Sigebert al III-⁠lea

Sfântul Binecredincios Sigebert al III-⁠lea a fost rege merovingian al Austrasiei din anul 633 până la moartea sa, în jurul anului 656. Puterea reală a rămas în mâinile majordomilor, dar el a dus o viață pioasă și a ridicat mănăstiri, spitale și biserici. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite și pomenit la 1 februarie.

Copilăria

S-⁠a născut în 630, fiul cel mare al regelui Dagobert I, din Ragnetrude. Dagobert l-⁠a chemat înapoi pe Sfântul Amand, pe care îl izgonise pentru că îl mustrase, și l-⁠a rugat să boteze pruncul. Botezul a avut loc la Orléans, iar nașul a fost Charibert al II-⁠lea, fratele vitreg al regelui. Educația i-⁠a fost încredințată lui Pepin de Landen, cu care a petrecut trei ani în Aquitania. În 633, o răscoală a nobililor l-⁠a făcut pe Dagobert să-⁠și numească fiul, de trei ani, rege al Austrasiei. Regența a fost încredințată majordomului Adalgisel și episcopului Cunibert al Colonia.

Domnia

După moartea lui Dagobert, în 639, Sigebert a rămas rege al Austrasiei, iar Pepin a ajuns majordom, fiind urmat în 640 de fiul său Grimoald. Sigebert este socotit primul dintre așa-⁠numiții regi leneși, pentru că a domnit fără să cârmuiască. În 640 a condus oastea împotriva turingienilor răsculați, dar a fost învins, iar cronica lui Fredegar spune că a plâns în șa.

Crescut de Pepin și mai apoi de Sfântul Cunibert, a ajuns un om evlavios. Și-⁠a folosit averea pentru mănăstiri, spitale și biserici, între care mănăstirea Stavelot-⁠Malmedy și mănăstirea Sfântul Martin de lângă Metz, întemeiată de el.

Sfârșitul

Sigebert a murit de moarte firească la 1 februarie 656, la douăzeci și cinci de ani, și a fost îngropat la Sfântul Martin. Fiul lui, Dagobert al II-⁠lea, încă copil, a fost tuns și trimis în Irlanda de Grimoald, care și-⁠a pus propriul fiu pe tron. În 1063, trupul lui a fost găsit neputrezit și a fost mutat lângă altar. Mănăstirea a fost dărâmată în 1552, iar moaștele au fost duse la catedrala din Nancy, al cărei ocrotitor este.