Sari la conținut

Sfânta Muceniță

Felicita din Cartagina

Mucenică din Cartagina

Creștină din Cartagina, mucenică în anul 203 împreună cu Sfânta Perpetua.

Prăznuire
1 februariestil vechi 14 februarie
Adormită
203secolul III
Locul
Cartagina

Viața

Sfânta Mucenică Felicita din Cartagina a fost o roabă creștină din Africa romană, închisă și ucisă la Cartagina, în jurul anului 203, împreună cu Sfânta Perpetua și cu alți catehumeni. Era însărcinată când a fost arestată. Povestea mărturisirii lor se păstrează în Patima Sfintelor Perpetua și Felicita. În calendarul nostru este trecută la 7 martie, ziua pe care o păstrează Biserica Apuseană, dar Biserica Ortodoxă o pomenește la 1 februarie, împreună cu Perpetua și cu cei care au pătimit cu ele.

Arestarea

Perpetua era o tânără nobilă, bine învățată, de vreo douăzeci și doi de ani, de curând căsătorită, mamă a unui prunc pe care îl alăpta. Felicita era o roabă închisă împreună cu ea. După Patimă, cinci oameni au fost arestați și osândiți la moarte în jocurile date pentru ziua de naștere a Cezarului Geta, fiul împăratului Septimiu Sever. Împreună cu Felicita și Perpetua erau doi bărbați liberi, Saturninus și Secundulus, și un rob, Revocatus. Toți erau catehumeni, adică în pregătire pentru botez, încă nebotezați. Grupului i s-⁠a alăturat un al șaselea, Satur, care s-⁠a înfățișat de bunăvoie înaintea magistratului și s-⁠a declarat creștin.

Închisoarea

Povestirea Perpetuei, scrisă la persoana întâi și adăugată după moartea ei la Patimă, începe cu cearta ei cu tatăl, care voia să o vadă lepădându-⁠se de credință. Ea a refuzat și a fost botezată în scurt timp, înainte de a fi dusă în închisoare. A suferit acolo de căldură, de asprimea paznicilor și de întreruperea alăptării. Mai târziu, mituindu-⁠i pe paznici, a izbutit să fie mutată cu ceilalți mucenici într-⁠o parte mai bună a închisorii, împreună cu pruncul, și suferințele i s-⁠au ușurat, căci a putut să-⁠l alăpteze.

La îndemnul fratelui ei, Perpetua a cerut și a primit o vedenie: urca pe o scară primejdioasă, cu arme de tot felul înfipte în ea, iar la picioarele scării se afla un șarpe, înfruntat mai întâi de Satur și apoi de ea. Șarpele nu i-⁠a făcut rău și ea s-⁠a suit într-⁠o grădină. La sfârșitul vedeniei, Perpetua a înțeles că mucenicii vor pătimi. În ziua dinaintea muceniciei s-⁠a văzut în vedenie biruind un egiptean sălbatic și a înțeles că va avea de luptat nu numai cu fiare, ci și cu diavolul. Potrivit Patimii, Felicita a născut o fată în închisoare, înainte de jocuri. În arenă, mărturisitorii au fost date fiarelor și apoi uciși cu sabia.

Cinstirea

La Cartagina s-⁠a zidit o bazilică deasupra mormântului mucenicilor, Basilica Maiorum, unde s-⁠a găsit o inscripție veche cu numele Perpetuei și al Felicitei. Numele lor sunt pomenite în Canonul roman al Liturghiei. Ziua de 7 martie era cinstită în tot Imperiul Roman și a fost trecută în Calendarul filocalian, calendarul din secolul al IV-⁠lea al mucenicilor cinstiți public la Roma. În Biserica Romano-⁠Catolică, ea a fost mutată pentru un timp la 6 martie, între 1908 și 1969. În Biserica Ortodoxă, pomenirea Sfintei Perpetua și a catehumenilor Satur, Revocatus, Saturninus, Secundulus și Felicita este la 1 februarie.

Prăznuiți în aceeași zi 1 februarie