Carterie

Sfântul Carterie a fost unul dintre cei douăzeci și trei de creștini din Nicomidia care au pătimit pentru Hristos la începutul secolului al IV-⁠lea, în vremea împăratului Maximian Galeriu. Biserica îl pomenește la 26 august, împreună cu Sfinții Mucenici Adrian și Natalia, a căror pocăință și jertfă sunt strâns legate de mărturia lor.

Sinaxarul grecesc păstrează numele întregii cete: Anatolie, Antim, Antioh, Ghentilie, Elefterie, Ermoghen, Evitie, Evret, Eutihie, Teagen, Teodor, Tirs, Ioan, Carterie, Claudiu, Chiriac, Mardonie, Marin, Minodie, Platon, Sinet, Troadie și Faretrie. Despre fiecare în parte nu se știe nimic mai mult, iar Carterie este cunoscut doar prin pătimirea împărtășită cu frații săi.

Când împăratul a făgăduit răsplată celor care îi vor da pe față pe creștini, acești douăzeci și trei au fost găsiți ascunși într-⁠o peșteră de lângă Nicomidia. Au fost chinuiți, îndemnați să se închine idolilor și aduși înaintea dregătorilor ca să li se scrie numele și răspunsurile. Adrian, căpetenia pretoriului, un tânăr de douăzeci și opt de ani, i-⁠a văzut cu câtă bărbăție îl mărturiseau pe Hristos și i-⁠a întrebat ce răsplată așteaptă de la Dumnezeul lor. Răspunsul lor l-⁠a mișcat atât de adânc, încât a cerut să i se scrie și lui numele printre creștini, deși nu era încă botezat.

Adrian a fost aruncat în temniță împreună cu ei, iar soția lui, Natalia, care era în taină creștină, venea să-⁠i întărească pe toți. La sfârșit, mucenicilor li s-⁠au zdrobit mâinile și picioarele pe nicovală și așa și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu. Prigonitorii au vrut să le ardă trupurile, dar o furtună a stins focul. Creștinii au luat apoi moaștele și le-⁠au dus la Argiropolis, lângă Bizanț, unde mai târziu a fost îngropată și Sfânta Natalia.

Sfântul Carterie este cinstit astfel ca unul dintre cei care, prin răbdarea lor, au adus la Hristos pe Sfântul Adrian. Pomenirea lui se face la 26 august, în ziua Sfinților Adrian și Natalia.