Catel de Castellammare

Sfântul Ierarh Catel de Castellammare a fost episcop al cetății Castellammare di Stabia, la sud de Napoli, în veacul al IX-⁠lea, și este cinstit ca ocrotitorul principal al orașului.

Viața lui este cunoscută din relatarea unui cronicar anonim de la sfârșitul veacului al IX-⁠lea, precum și din izvoarele care povestesc despre prietenul său, Sfântul Antonin de Sorrento. După tradiție, Antonin a venit în Campania fugind de năvălirile longobarzilor și a ajuns la Castellammare, unde Catel era episcop. Dorind să se facă pustnic, Catel s-⁠a lepădat de scaun și i-⁠a încredințat lui Antonin slujirea episcopală, retrăgându-⁠se pe Monte Aureo. Antonin, dorind și el viața pustnicească, l-⁠a convins pe Catel să se întoarcă la scaun și s-⁠a retras și el în muntele acela, într-⁠o peșteră. Catel s-⁠a hotărât încă o dată să plece în munte și să-⁠și împartă grija eparhiei doar din când în când. O arătare a Sfântului Arhanghel Mihail i-⁠ar fi îndemnat pe cei doi să ridice un oratoriu de piatră, numit azi Monte San Angelo, sau Punta San Michele.

Mai târziu, un preot din Stabia, Tibeiu, l-⁠a pârât de vrăjitorie, iar Catel a fost ținut la Roma până când un nou papă l-⁠a eliberat. S-⁠a întors la Stabia și s-⁠a ocupat de extinderea bisericii pe care o ajutase să se întemeieze. Cinstirea lui a fost întărită de Sacra Congregație la 13 septembrie 1729, iar în catedrala din Castellammare se află o capelă San Catello. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 19 ianuarie (pe stil nou).