Cei 350 de mucenici maroniți

Cei 350 de mucenici maroniți au fost un grup de monahi maroniți uciși de monofiziți în anul 517, pentru că au rămas credincioși doctrinei de la Calcedon. Sunt cinstiți ca cei dintâi mucenici ai Bisericii Maronite și pomeniți la 31 iulie. Nu fac parte din calendarul Bisericii Ortodoxe bizantine.

Sinodul de la Calcedon, convocat de împăratul Marcian în 451, a definit învățătura despre cele două firi ale lui Hristos. Maroniții l-⁠au primit, iar mănăstirea Beth-⁠Maron de lângă Apamea a devenit centrul principal al doctrinei maronite și calcedoniene, spre nemulțumirea monofiziților din vecinătate. În 517 monahii maroniți, care mergeau spre biserica Sfântului Simeon Stâlpnicul, au fost atacați din ambuscadă la Kaprokerameon (azi Kafr Karmin, în Siria) de o armată monofizită trimisă de împăratul Anastasie. Chiar și monahii care s-⁠au adăpostit la altare au fost uciși, iar multe mănăstiri au fost arse, în dezordinea nopții.

După masacru, monahii din Beth-⁠Maron au scris papei Hormisdas o scrisoare în care aminteau mucenicii: spuneau că numărul lor nu mic a aproape dispărut; că, pe când mergeau la ocolul Domnului Simeon pentru cauza Bisericii, au fost pândiți pe drum și surprinși; au fost uciși trei sute cincizeci de bărbați, alții răniți, iar cei refugiați la altarele cinstite au fost uciși acolo și mănăstirile incendiate. Solii trimiși la Constantinopol, Ioan și Serghie, au fost alungați cu aspră purtare.