Iosif din Arimateea

Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea a fost ucenicul ascuns al Domnului Iisus Hristos, om bogat și cinstit, membru al Sinedriului, care după Răstignire a cerut lui Pilat trupul Domnului și l-⁠a pus în mormântul lui cel nou. Este pomenit de toți cei patru evangheliști. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 31 iulie și în Duminica Mironosițelor, a treia după Paști.

În Evanghelii

Evanghelia după Matei îl numește pe scurt om bogat din Arimateea și ucenic al lui Iisus. După Marcu, era un sfetnic cinstit, care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu. Luca adaugă că era om bun și drept și că nu se învoise cu hotărârea și fapta celorlalți. Ioan spune că era ucenic al lui Iisus, dar numai pe ascuns, de frica iudeilor. Locul Arimateii nu se cunoaște cu siguranță, iar unii îl socotesc a fi Rama din ținutul lui Efraim.

Când Iisus a murit pe cruce, Iosif a mers cu îndrăzneală la Pilat și a cerut trupul Domnului. Pilat s-⁠a mirat că a murit atât de repede, a întrebat pe sutaș și i-⁠a îngăduit. Iosif a cumpărat giulgiu curat și a coborât trupul de pe cruce.

Punerea în mormânt

Împreună cu Nicodim, care venea odinioară la Iisus noaptea și care a adus smirnă și aloe, Iosif a înfășurat trupul în fâșii de pânză cu miresme, după obiceiul iudeilor. L-⁠au așezat într-⁠un mormânt nou, săpat în stâncă, într-⁠o grădină aproape de locul Răstignirii, în care nu mai fusese pus nimeni. După Matei, mormântul era al lui Iosif. Au prăvălit o piatră mare la ușa lui. Se apropia sâmbăta, iar Maria Magdalena și cealaltă Marie stăteau în fața mormântului.

Creștinii au văzut în aceasta împlinirea cuvântului profetului Isaia, care spune despre Robul Domnului că i s-⁠a dat mormânt cu cel bogat la moartea lui.

Mironosiță

Biserica îl numără pe Iosif între mironosițe, împreună cu Nicodim, și îi pomenește în Duminica Mironosițelor, când cântă despre Iosif cel cu chip bun care a pus în mormânt nou trupul Domnului. Sfântul Ioan Gură de Aur este cel dintâi care a scris că Iosif ar fi fost unul dintre cei șaptezeci de ucenici trimiși de Domnul.

Tradiție și legende

Povestirile apocrife, din Faptele lui Pilat sau Evanghelia lui Nicodim, spun că iudeii l-⁠au închis pe Iosif pentru că îngropase pe Hristos, dar în noapte Domnul cel înviat l-⁠a scos din închisoare și i s-⁠a arătat. Aceste scrieri nu sunt primite de Biserică ca Scriptură.

Viața sfântului publicată de Biserica Ortodoxă din America adaugă că Iosif a străbătut lumea vestind Evanghelia și s-⁠a mutat la Domnul în pace în Anglia. Legendele despre venirea lui la Glastonbury, cu potirul Sfântului Graal, apar însă abia în Evul Mediu. Scriitorii creștini din primele veacuri, care vorbesc despre propovăduirea Evangheliei în Britania, nu-⁠l pomenesc pe Iosif. Prima însemnare despre călătoria lui la Glastonbury este din anul 1247, iar Robert de Boron l-⁠a făcut păzitor al Graalului în romanul său scris între 1190 și 1199. Aceste povestiri nu au temei în Evanghelii.

În Răsărit, el este pomenit la 31 iulie. Biserica Romano-⁠Catolică îl pomenește la 31 august, împreună cu Nicodim; calendarul vechi roman îl avea la 17 martie.