Ioan Covșarov

Sfântul mucenic Ioan Covșarov (în rusește Ivan Mihailovici Covșarov, 26 iulie 1878 până la 13 august 1922) a fost un jurist rus, avocat și jurisconsult al Lavrei Alexandru Nevski din Petrograd, mirean. A fost împușcat la 13 august 1922 prin hotărârea tribunalului revoluționar din Petrograd, în „procesul rezistenței la luarea odoarelor bisericești”. A fost trecut între sfinți ca nou mucenic de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse în 1992. Se pomenește la 31 iulie, pe stil vechi (13 august pe stil nou).

Familia și formarea

S-⁠a născut la Odesa în familia unui orășean, Mihail Ivanovici Covșarov. Bunicul lui, Ioan Ivanovici Covșarov, a fost cel mai de seamă zugrav de icoane și pictor de interioare din Odesa în al doilea sfert al secolului al XIX-⁠lea; între lucrările lui sunt pictura catedralei Schimbării la Față din Odesa și a palatului lui M. S. Voronțov. La facultatea de drept a Universității din Odesa a studiat dreptul bisericesc cu A. I. Almazov și dreptul roman cu M. I. Pergament, care pentru arta cuvântului era numit „Gură de Aur al Odesei”; poate că influența acestuia a pesat în alegerea meseriei de avocat. După absolvire, în 1903, a fost ajutor de avocat jurat la Odesa; după unele date, a luat parte ca apărător la procese politice ale bolșevicilor și anarhiștilor.

Avocat și jurisconsult al Bisericii

În 1906 s-⁠a mutat la Petersburg, ajutor al avocatului jurat K. I. Valițki; în 1908 a fost înscris ca stăpân de procese la tribunalul comercial din capitală, iar din 1911 a fost avocat jurat al circumscripției Curții Judecătorești din Petersburg. A păstrat legături cu avocatura din Odesa. A purtat procese de avere ale organizațiilor bisericești și de câteva ori a fost apărător la procese politice. Între 1907 și 1912 a fost ajutor al jurisconsultului Lavrei Alexandru Nevski, Vasile Sokolov. După Revoluția din februarie 1917 a luat parte la reînvierea Partidului socialiștilor populari. Din 1918 a fost membru al Soborului duhovnicesc și jurisconsult al lavrei. În primăvara lui 1918, la congresul clerului și al mirenilor din eparhia Petrograd, a fost ales comisar pentru treburile eparhiei, „pentru reprezentarea și apărarea drepturilor și intereselor comune” ale eparhiei. Cel ce mai înainte apărase pe revoluționari față de guvernul țarist apăra acum Biserica, slujitorii ei și averea ei față de noua putere, și s-⁠a împotrivit cu stăruință închiderii bisericilor, ceea ce n-⁠a rămas neobservat. A fost între membrii consiliului Societății parohiilor ortodoxe din Petrograd și gubernie care s-⁠au pronunțat pentru un compromis cu puterea în privința ajutorării celor flămânzi. La 6 martie 1922 l-⁠a însoțit pe mitropolitul Veniamin la Smolnîi, la tratativele despre luarea odoarelor bisericești cu membrii comisiei „Pomgol” a Sovietului din Petrograd, în care reprezentanții Bisericii au izbutit să ajungă la un acord.

Procesul și moartea martirică

În martie 1922 a fost arestat și de la 10 iunie 1922 a fost unul dintre principalii acuzați la procesul din Petrograd pentru rezistența la luarea odoarelor bisericești. Era socotit un om priceput, convins și hotărât. Protopresbiterul Mihail Polski spune că, deși a prevăzut limpede încă din prima clipă sfârșitul inevitabil al procesului, răspundea cu răceală, la obiect și adesea tăios. În cuvântul lui a analizat pe larg învinuirile, nu s-⁠a recunoscut vinovat și a încheiat spunând că pentru o groapă comună de șaisprezece oameni materialul acuzării e prea puțin (acuzarea ceruse șaisprezece condamnări la moarte). Împreună cu mitropolitul Veniamin (Kazanski), arhimandritul Serghie (Șein) și profesorul Iuri Novițki a fost osândit la moarte prin împușcare. Sentința pentru toți patru s-⁠a îndeplinit în noaptea de 12 spre 13 august 1922 (după una dintre versiuni, execuția a avut loc la poligonul Rjev). A fost reabilitat după moarte la 31 octombrie 1990, prin hotărârea Prezidiului Curții Supreme a RSFSR, iar în 1992 a fost trecut între sfinți ca nou mucenic. În 2026, în parcul Poliustrovski, la locul de unde pornea drumul spre poligonul Rjev, s-⁠a început un monument al juriștilor noi mucenici, arhimandritul Serghie (Șein), Ioan Covșarov și Iuri Novițki; la 23 iunie 2026 mitropolitul Varsonofie al Sankt-⁠Petersburgului și Ladogăi a sfințit piatra de temelie.