Neot

Sfântul Neot a fost un monah englez din secolul al IX-⁠lea, care a trăit la Mănăstirea Glastonbury și apoi ca sihastru în Cornwall, lângă satul care îi poartă azi numele. A trecut la Domnul la 31 iulie 877. Este cinstit și în Ortodoxie, între sfinții Britaniei și Irlandei, și este pomenit la 31 iulie.

Tinerețea

S-⁠a născut în prima jumătate a secolului al IX-⁠lea, într-⁠o ramură mai mică a casei regale a Wessexului, iar tatăl său se numea Ethelwulf. În tinerețe era împins spre viața de ostaș, dar, ajuns la vârsta potrivită, s-⁠a dăruit vieții monahale. S-⁠a făcut novice la Mănăstirea Glastonbury, pe la mijlocul veacului, și era foarte silitor la învățătură. Numele lui dinainte nu s-⁠a păstrat. Se crede că frații l-⁠au numit Neofit, adică „cel nou în credință”, iar de aici s-⁠ar fi ajuns la Neot.

Monahii îl prețuiau pentru știința sa de carte, pentru smerenie și pentru evlavie. Pe lângă rânduiala mănăstirii, se scula adesea noaptea și se ducea în taină la capelă să se roage, în chip de pocăit, și se întorcea în zori la rânduiala obișnuită. A primit hirotonia și mai târziu a fost făcut paraclisier al mănăstirii. Faima învățăturii și a vieții lui a adus la Glastonbury mulți pelerini din toată țara, care veneau să primească de la el un cuvânt de folos.

Pustnicia

Temându-⁠se de primejdia laudei oamenilor, Neot a hotărât să se retragă din această slujire și să trăiască ca sihastru într-⁠un loc mai ferit. A plecat din Glastonbury într-⁠un sat îndepărtat din Cornwall, pe atunci numit Hamstoke, într-⁠un loc înconjurat de păduri dese și dealuri. A luat cu sine un singur om, pe nume Barius, ca slujitor. A petrecut acolo șapte ani, în posturi, privegheri și rugăciuni, ca un începător, căci până atunci nu trăise o asemenea aspră sihăstrie. Deși voia să fie ocolit, satul a ajuns să fie numit Neotstoke sau Neot-⁠stow.

După șapte ani s-⁠a dus la Roma, la papă, să ceară povățuire pentru viitorul său. Voia, se pare, să se retragă și mai mult de lume, dar papa l-⁠a sfătuit să se întoarcă în Cornwall și să „semene cuvântul lui Dumnezeu printre oameni”. Potrivit tradiției, a întemeiat acolo o mănăstire. Mai târziu, el a adunat în jurul său monahi, la marginea mlaștinii Bodmin, și a fost pomenit mai ales pentru grija față de cei săraci. Numele lui apare și în viața regelui Alfred scrisă de episcopul Asser. În jurul lui s-⁠au petrecut mai multe minuni, iar faima lui a atras pelerini.

Moaștele și cinstirea

Neot a murit la 31 iulie 877. Moaștele lui au rămas în mănăstirea întemeiată de el, unde veneau numeroși pelerini. În jurul anului 975, o mănăstire întemeiată la Eynesbury, în ce este azi orașul Saint Neots, a luat moaștele din Cornwall fără încuviințare, ca să atragă pelerini. În jurul mănăstirii s-⁠a format orașul care îi poartă numele. Mai târziu s-⁠a certat dacă moaștele erau cu adevărat acolo, dar Anselm, priorul mănăstirii Bec din Normandia, de care depindea Eynesbury după cucerirea normandă, a adeverit că erau. Anselm a luat falca sfântului la Bec. Potrivit altor povestiri, cornwallezii mâniați le-⁠au adus înapoi.

Mănăstirea din Saint Neots a fost desființată în vremea regelui Henric al VIII-⁠lea, iar de atunci nu se mai știe unde sunt moaștele sale. Numele lui îl poartă orașul Saint Neots din Cambridgeshire și satul Saint Neot din Cornwall. Biserica parohială din Saint Neot păstrează vitralii medievale, dintre care unul înfățișează minunile lui. Până în 1970, și biserica din Poundstock, în Cornwall, i-⁠a fost închinată. Este prăznuit la 31 iulie.