Gherman de Auxerre

Sfântul Ierarh Gherman de Auxerre a fost un înalt dregător roman din Galia, care a lăsat cariera pentru a deveni episcop de Auxerre, între 418 și 448. A luptat în Britania împotriva pelagianismului, a fost ocrotitorul turmei sale în vremuri primejdioase și a murit la Ravenna în 448. Este unul dintre cei mai cinstiți sfinți ai Franței. Biserica Ortodoxă Rusă l-⁠a trecut în calendar în 2017, iar el este pomenit la 31 iulie.

Tinerețea și chemarea

Gherman era fiul lui Rusticus și al Germanillei, dintr-⁠una din cele mai alese familii ale Galiei. S-⁠a născut în jurul anului 378 la Appoigny, lângă Auxerre. A învățat la școlile din Arles și Lyon, apoi la Roma retorica și dreptul civil, unde a avut succes ca avocat. S-⁠a căsătorit cu Eustachia, o femeie prețuită la curtea imperială. Împăratul l-⁠a trimis înapoi în Galia ca unul dintre cei șase guvernatori ai provinciilor galice, cu reședința la Auxerre.

Se povestește că a supărat pe episcopul Amator atârnând trofee de vânătoare într-⁠un copac care odinioară fusese loc de închinare păgână. Amator l-⁠a mustrat în zadar. Într-⁠o zi, când ducele era plecat, episcopul a tăiat copacul și a ars trofeele. Temându-⁠se de mânia lui, a cerut aprobarea prefectului ca să-⁠l tundă pe Gherman. Când ducele a venit la biserică, Amator a ferecat ușile, l-⁠a tuns împotriva voinței lui, i-⁠a spus să trăiască ca unul menit să-⁠i fie urmaș și l-⁠a făcut diacon. După puțină vreme Amator a murit, iar Gherman a fost ales episcop de toți, fiind sfințit la 7 iulie 418. Și-⁠a împărțit averea săracilor, a dus nevoințe aspre și a ridicat pe malul râului Yonne o mare mănăstire închinată Sfinților Cosma și Damian, unde se retrăgea în clipele libere. Împreună cu Sfântul Martin de Tours, el a fost la începuturile monahismului de obște în Galia.

Britania

În jurul anului 429, o adunare de episcopi din Galia l-⁠a ales pe Gherman, împreună cu Lup, episcop de Troyes, să meargă în Britania, unde se spunea că pelagianismul se răspândise printre clerici. Pe drum au trecut prin Nanterre, unde Gherman a observat în mulțime o fată pe care a îndemnat-⁠o să trăiască ca o mireasă a lui Hristos: era viitoarea Sfântă Genoveva a Parisului. În Britania, în fața unei mari mulțimi, cei doi episcopi s-⁠au înfruntat cu clericii pelagieni, descriși ca fiind bogați, îmbrăcați strălucitor și înconjurați de lingușitori, iar Gherman i-⁠a biruit prin darul cuvântului. Constantiu din Lyon, autorul Vieții lui, povestește și vindecarea fiicei oarbe a unui bărbat cu rang de tribun. După o legendă, Gherman a condus pe britonii băștinași la o biruință împotriva piților și saxonilor, într-⁠un loc de munte lângă un râu, tradițional la Mold, în nordul Țării Galilor. A vizitat Britania a doua oară, în 445. A răspândit cinstirea Sfântului Alban, ale cărui patimi i-⁠au fost descoperite, după tradiție, în vedenie. După unele izvoare, în 432 l-⁠a hirotonit episcop pe Sfântul Patrick, deși unii cercetători pun la îndoială legătura lor.

Moartea

În 447 a plecat la Ravenna la împăratul Valentinian al III-⁠lea ca să ceară îndulcirea pedepsei date locuitorilor Armoricii, în conflict cu generalul Aetius. Acolo a murit la 31 iulie 448. Rămășițele lui se odihnesc în cripta mănăstirii Saint-⁠Germain din Auxerre. Viața lui a fost scrisă în jurul anului 480 de Constantiu din Lyon.