Antipatru din Cizic

Sfântul Mucenic Antipatru din Cizic este pomenit împreună cu mucenicii Teognid, Ruf, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Thaumasie și Filimon, nouă în total, care au pătimit la Cizic, în Asia Mică, pe malul Strâmtorii Dardanele, la sfârșitul veacului al III-⁠lea (în jurul anilor 284 până la 292). Se prăznuiesc la 12 mai.

Creștinismul începuse să se răspândească în Cizic încă din vremea predicii Sfântului Apostol Pavel, dar prigoanele păgânilor făcuseră ca unii creștini să fugă din oraș, iar alții să păstreze credința în taină. De aceea, la sfârșitul veacului al III-⁠lea, Cizicul fusese în mare parte păgân, deși avea o biserică creștină. Starea aceasta îi întrista pe creștinii adevărați, care voiau să întărească credința lui Hristos. Din ei făceau parte și cei nouă sfinți mucenici. Veneau din locuri felurite și erau de vârste felurite: tineri, ca Sfântul Antipatru, și bătrâni, ca Sfântul Ruf; aveau rosturi felurite în societate: erau printre ei ostași, țărani, orășeni și clerici. Pe toți îi unea credința în Hristos și dorința fierbinte de a răspândi și a întări credința adevărată.

Ajunși la Cizic, sfinții l-⁠au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos și au mustrat fără teamă nelegiuirea păgână. Au fost prinși și aduși la judecata dregătorului orașului. Mai multe zile au fost chinuiți, închiși în temniță și scoși iarăși, cu făgăduință de libertate pentru lepădarea de Hristos. Dar viteji ostași ai lui Hristos au continuat să slăvească Numele lui Hristos. Toți nouă au fost tăiați cu sabia, iar trupurile lor au fost îngropate lângă oraș. Când, în 324, Sfântul Constantin cel Mare a ajuns să conducă jumătatea de răsărit a Imperiului și prigoana creștinilor a încetat, creștinii din Cizic au scos din pământ trupurile nestricate ale celor nouă mucenici și le-⁠au pus într-⁠o biserică ridicată în cinstea lor. De la sfintele moaște s-⁠au făcut felurite minuni: bolnavii se vindecau, nebunii își veneau în fire. Credința lui Hristos s-⁠a întărit în oraș prin mijlocirea sfinților mucenici, iar mulți dintre păgâni s-⁠au întors la creștinism.

Când Iulian Apostatul a ajuns împărat (361 până la 363), păgânii din Cizic s-⁠au plâns lui de creștini pentru nimicirea templelor păgâne. Iulian a poruncit să se refacă templele păgâne și să fie închis episcopul Eleusie. După moartea lui Iulian, episcopul Eleusie a fost eliberat, și iarăși în Cizic a strălucit lumina credinței lui Hristos, sub ocrotirea sfinților mucenici. În Rusia, nu departe de orașul Kazan, a fost întemeiată o mănăstire în cinstea celor nouă mucenici din Cizic de ierodiaconul Ștefan, care a adus cu sine din Palestina o parte din sfintele lor moaște. Mănăstirea a fost întemeiată în nădejdea izbăvirii, prin mijlocirea și rugăciunile lor, de felurite boli, mai ales de frigurile care bântuiau la Kazan în 1687; „căci, scrie Sfântul Dimitrie al Rostovului, autorul slujbei celor nouă mucenici, acestor sfinți li s-⁠a dat har bogat pentru izgonirea bolilor cu friguri”. Sfântul Dimitrie a descris și pătimirile sfinților mucenici și a alcătuit un cuvânt pentru ziua pomenirii lor.