Chirion al II-⁠lea

Sfântul Sfințit Mucenic Chirion al II-⁠lea, în lume Gheorghe Sadzaglișvili, a fost catolicos-⁠patriarh al întregii Georgii, ucis la 27 iunie 1918. S-⁠a născut în 1855 în satul Nikozi din ținutul Gori, în familia unui preot.

Studiile și lucrarea

A învățat la școala parohială din Ananuri, la școala teologică din Gori și la seminarul din Tbilisi. În 1880 a absolvit Academia Teologică din Kiev și a fost numit inspector adjunct la seminarul din Odesa. Între 1883 și 1886 a lucrat în învățământ la Gori, Telavi, Kutaisi și Tbilisi. În 1886 a fost numit supraveghetor al mănăstirilor georgiene și directorul școlilor Societății pentru Renașterea Creștinismului în Caucaz. A condus școlile parohiale, a întemeiat biblioteci și colecții de carte rară și a publicat articole despre istoria Bisericii Georgiei, folclor și literatură sub pseudonimele Iverieli, Sadzaghelov și Liahveli. În 1886 a fost tuns monah cu numele Chirion și a fost așezat egumen la Mănăstirea Kvabtahevi. A strâns materiale de folclor și etnografie, a studiat vechi obiecte bisericești și a dăruit moaște și manuscrise rare muzeelor Bisericii din Tbilisi și Societății pentru Răspândirea Alfabetizării între Georgieni. În 1898 a publicat descrierea monumentelor istorice din defileul Liahvi, important izvor pentru cercetători, căci multe dintre monumente au fost doborâte ulterior.

În august 1898, arhimandritul Chirion a fost sfințit episcop de Alaverdi. A început îndată refacerea bisericii din Alaverdi, cu mijloace proprii, și a cercetat vechile obiecte din Kakheti și Hereti. Între manuscrisele date muzeului se afla o Sfântă Evanghelie din anul 1098, necunoscută până atunci. A scris peste patruzeci de monografii despre istoria Bisericii Georgiei și cultura creștină din Georgia, a alcătuit un mic dicționar terminologic al limbii georgiene vechi și, împreună cu lingvistul Grigol Chipșidze, o Istorie a filologiei georgiene. S-⁠a împotrivit însușirii bisericilor georgiene de către monofiziții armeni și a trimis exarhului rus un memoriu amănunțit prin care cerea restituirea bisericilor ortodoxe confiscate.

Pentru autocefalie

În 1901 a fost așezat episcop de Gori. Exarhatul a înțeles că oamenii luminați din cler îl susțineau pe Chirion în lupta împotriva desființării autocefaliei Bisericii Georgiei, așa că guvernul l-⁠a mutat des în alte părți ale imperiului: în 1903 la Herson, în 1904 la Orel, în 1906 la Suhumi, unde s-⁠a străduit să refacă bisericile și mănăstirile istorice georgiene, apoi la Kovno. În 1905, la cererea intelectualității georgiene condusă de Sfântul Ilie cel Drept, regimul a numit o comisie extraordinară pentru chestiunea autocefaliei. Chirion a ținut două conferințe: despre motivele luptei pentru restabilirea autocefaliei și despre rolul națiunii în viața Bisericii. Comisia a respins cererea georgiană și a reprimat conducătorii mișcării.

În 1907 Sfântul Ilie cel Drept a fost ucis, iar lui Chirion i s-⁠a interzis să meargă în Georgia la înmormântare; a trimis doar o scrisoare de condoleanțe. În 1908 a fost învinuit că a luat parte la uciderea exarhului Nikon, a fost caterisit și arestat. Fapta mincinoasă a stârnit indignarea poporului georgian și a credincioșilor din Rusia, iar chiar forțele democratice din Europa au înființat o societate pentru apărarea drepturilor lui și au strâns semnături pentru eliberare. El își ducea crucea cu smerenie și îi mângâia pe cei ce-⁠l compătimeau cu cuvintele poetului Șota Rustaveli: „Nicio roză nu se culege din lumea aceasta fără spini; suferința trebuie purtată cu dragoste.” Până în 1915 regimul a încetat prigoana, l-⁠a repus în episcopie și l-⁠a ridicat arhiepiscop de Polotsk și Vitebsk, în vestul Rusiei, dar nu i s-⁠a îngăduit să se întoarcă în patrie.

Catolicos-⁠patriarh

În martie 1917 Biserica Georgiei și-⁠a proclamat autocefalia restabilită. La cererea stăruitoare a poporului, Chirion s-⁠a întors în patrie; o sută douăzeci de călăreți l-⁠au întâmpinat în defileul Aragvi și l-⁠au însoțit cu cinste până la Tbilisi. În septembrie 1917 Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei l-⁠a întronizat catolicos-⁠patriarh al întregii Georgii în catedrala Sveti-⁠Țhoveli. În cuvântul de întronizare a spus că nu vine ca slugă plătită, ci ca fiu credincios și ascultător, nu ca să i se slujească, ci să slujească. Curând a trimis un apel către toți patriarhii ortodocși, descriind istoria Bisericii Georgiei și cerând recunoașterea autocefaliei ei.

La 26 mai 1918 Georgia și-⁠a proclamat independența, iar a doua zi catolicosul-⁠patriarh Chirion a săvârșit o slujbă de mulțumire. Păstorul și turma s-⁠au bucurat de autocefalie și de independență, dar vedeau de la început primejdia bolșevică. La 27 iunie 1918, Chirion al II-⁠lea a fost găsit ucis în reședința patriarhală de la Mănăstirea Martkopi. Ancheta a fost o simplă formalitate, vinovații nu au fost găsiți și s-⁠a răspândit chiar zvonul că s-⁠ar fi împușcat singur. Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei l-⁠a canonizat la 17 octombrie 2002. Este pomenit la 12 martie (stil nou; 25 martie pe stil vechi).