Ciprian de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Ciprian de la Valaam a fost unul dintre cei treizeci și patru de monahi ai mănăstirii Valaam, bătrâni și frați de mănăstire, uciși pentru credința ortodoxă la 20 februarie 1578. În sinodicul lor, numele lui apare simplu ca „monahul Ciprian”.

Mănăstirea Valaam se afla aproape de hotarul stăpânirilor Novgorodului cu Suedia și fusese de mai multe ori pustiită de suedezi. În vremea regelui Gustav Vasa (1523-1560) se făcuse în Suedia Reforma, iar sub fiul lui, Ioan al III-⁠lea, o ceată de ostași, noi luterani, cum scrie Sfântul Ignatie Briancianinov, încă înfierbântați de patima pentru credința lor abia născută, a urmărit pe carelii ortodocși, a trecut pe gheață de pe uscat în insulă și a năvălit în mănăstire. Optsprezece bătrâni fericiți și șaisprezece novici au fost uciși mucenicește pentru statornicia lor în credința ortodoxă.

Numele lor, cu însemnarea „bătuți de nemți la Valaam, bătrâni și slujitori”, au fost scrise într-⁠un sinodic ajuns mai târziu la mănăstirea Vasilievski. Între ei se află preotul-⁠monah Tit, schimonahul Tihon, monahii Gelasie, Serghie, Varlaam, Sava, Conon, Silvestru, Ciprian, Pimen, Ioan, Samon, Iona, David, Corneliu, Nifon, Atanasie și Serapion, precum și novicii Atanasie, Antonie, Luca, Leontie, Toma, Dionisie, Filip, Ignatie, Vasile, Pahomie, Teofil, Ioan și Teodor. Atacurile suedezilor au continuat, iar pe Valaam nu este piatră care să nu fie pecetluită de sângele nevoitorilor.

În veacul al XIX-⁠lea un monah din Valaam, aproape de pustia egumenului Nazarie, a primit în vedenie niște monahi necunoscuți: mergeau în două șiruri dintr-⁠un crâng verde scăldat în soare și cântau pe glasul vechi, znamenic, rugăciuni de înmormântare. Aveau brațele încrucișate pe piept, chipurile pline de lumină și ochii de o blândețe de nespus. Abia când procesiunea s-⁠a apropiat de monah, el a văzut că toți călugării erau stropiți de sânge și acoperiți de răni. Unde treceau, iarba nu se strivea. Au dispărut așa cum veniseră, în desișul verde, iar ecoul stins al cântării a rămas mult în văzduh.

Cu binecuvântarea egumenului Damaschin, în ziua muceniciei celor treizeci și patru, 20 februarie (4 martie stil nou), se săvârșea la Valaam în fiecare an Dumnezeiasca Liturghie „pentru odihna lor veșnică”, cu parastas de obște. Sfinții au fost trecuți în rândul sfinților Bisericii Ortodoxe Ruse pentru cinstire în toată Biserica la Sinodul Arhieresc jubiliar din august 2000. Sfântul Ciprian este pomenit la 5 martie, în stil nou, iar în zilele mobile și la 3 iunie, cu Soborul sfinților din Karelia, și la 22 august, cu Soborul sfinților de la Valaam.