Claudiu din Bizanț

Sfântul Mucenic Claudiu din Bizanț a fost unul dintre cei patru tineri mărturisitori Claudiu, Ipatie, Pavel și Dionisie, care au pătimit cu Sfântul Lucilian, preot păgân devenit creștin, și cu Sfânta Muceniță Pavla.

Lucilian era preot păgân în vremea împăratului roman Aurelian (270-275). La bătrânețe a văzut că religia păgână este mincinoasă, s-⁠a întors cu tot sufletul la Hristos Mântuitorul și s-⁠a botezat. Prin predica lui mulți păgâni au început să treacă la creștinism. Atunci iudeii au dat pe Lucilian pârâtului dregătorului Nicomidiei, Silvan, pentru că răspândea credința în Cel pe care ei îl răstigniseră. Silvan a încercat să-⁠l readucă la idoli. Fiindcă a refuzat, Lucilian a avut fălcile zdrobite, a fost bătut cu toiege și atârnat cu capul în jos, apoi aruncat în temniță, unde a întâlnit pe cei patru băieți mărturisitori, Claudiu, Ipatie, Pavel și Dionisie. Lucilian i-⁠a îndemnat să stea tari în credință și să nu se teamă de chinuri și de moarte.

După un timp au fost aduși la judecată și aruncați într-⁠un cuptor înroșit în foc, dar o ploaie venită deodată a stins flăcările, iar sfinții au rămas nevătămați. Stăpânitorul i-⁠a osândit la moarte și i-⁠a trimis la Bizanț pentru împlinirea sentinței. Tinerii au fost tăiați cu sabia, iar Sfântul Mucenic Lucilian a fost pironit pe cruce cu multe cuie.

Martoră a nevoinței sfinților a fost Sfânta Fecioară Pavla, care se dăruise slujirii celor ce pătimeau pentru Hristos: ducea hrană robilor creștini închiși, le spăla rănile, le aducea doctorii și îngropa trupurile mucenicilor. După moartea lui Lucilian și a celor patru, ea s-⁠a întors la Nicomidia și a continuat slujirea. A fost prinsă și aruncată într-⁠un cuptor, dar puterea lui Dumnezeu a păstrat-⁠o nevătămată. Atunci au trimis-⁠o la Bizanț, unde a fost tăiată cu sabia.

Sfântul Claudiu este pomenit la 16 iunie, în stil nou. Viața lor se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.