Constantin Bajanov

Sfântul Sfințit Mucenic Constantin Bajanov, preot și protoiereu, s-⁠a născut la 3 iunie 1879 în satul Selișci, ținutul Kasimov, gubernia Riazan, în familia psaltului Vasile Alexeevici Bajanov și a soției sale, Tatiana Ismailovna. Numele lui întreg era Constantin Vasilievici Bajanov. În 1900 a terminat cursul întreg al seminarului teologic din Riazan și în august același an a fost numit învățător la școala cu două clase din Karamîșevo. La 14 octombrie 1902 Preasfințitul Vladimir (Blagorazumov), episcopul de Mihailov, vicar al eparhiei Riazanului, l-⁠a rânduit la locul de preot al bisericii din satul Kolesnikovo, iar la 24 noiembrie al aceluiași an a fost hirotonit preot. Din 1903 a fost învățător de religie la mai multe școli zemstvale, în satele Norvinovo, Akulovo și Kolesnikovo. Din căsătoria cu Evgenia Nikolaevna a avut șapte copii: doi fii, Vladimir și Nicolae, și cinci fiice, Ana, Claudia, Antonina, Zinaida și Alexandra.

Toți cei treizeci și cinci de ani de slujire păstorească părintele Constantin i-⁠a dat unei singure parohii, biserica Arhanghelului din satul Kolesnikovo, zidită cu banii poporului în 1895. Avea mare cinste printre enoriași, pentru că era om învățat, binevoitor și harnic. În afară de slujba din biserică, își ținea singur gospodăria, ceea ce l-⁠a apropiat de țărănime.

Cu o familie atât de mare, gospodăria părintelui Constantin era foarte modestă: un cal, două vaci și un porc, o casă cu anexe. În 1929 țărănimea și clerul au fost lovite de impozite pe față peste putință, și a mai trecut un val de dezmoșteniri. Atunci și familia părintelui Constantin Bajanov și-⁠a pierdut gospodăria. Neputând plăti impozitele, în 1931 a fost osândit de tribunalul poporului, pentru neîndeplinirea obligațiilor către stat, la un an și jumătate de privare de libertate și, după cum s-⁠a scris în procesul-⁠verbal de interogatoriu, a ispășit pedeapsa pe deplin.

A doua oară, protoiereul Constantin Vasilievici Bajanov a fost arestat la 19 septembrie 1937, ca participant activ la o organizație contrarevoluționară. La anchetă a respins categoric toate învinuirile, dar, în ciuda acestui fapt, la 6 decembrie 1937 troica de pe lângă UNKVD al regiunii Riazan l-⁠a osândit la moarte prin împușcare, după articolul 58, punctele 10-11.

Părintele Constantin este pomenit la 23 decembrie, la 23 iunie, cu Soborul sfinților din Riazan, și la 7 februarie, cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, în stil nou.