Constantin Nekrasov

Sfântul Sfințit Mucenic Constantin Nekrasov, preot, s-⁠a născut la 15 octombrie 1872 în orașul Mojaisk, gubernia Moscova, în familia psaltului Nichita Nekrasov. Numele lui întreg era Constantin Nikitici Nekrasov. În 1887 a terminat școala teologică, iar în 1893 seminarul teologic din Vifania. S-⁠a căsătorit cu Alexandra Petrovna și au avut patru copii. A fost hirotonit preot la una dintre bisericile din Mojaisk și după un timp a fost numit paroh al catedralei Sfântului Nicolae și unul dintre protopopii eparhiei. Era unul dintre cei mai harnici preoți ai eparhiei: a înființat în Mojaisk o Societate a cumpătării și lucra neîncetat printre țărani, făcând tot ce putea ca ei să se vindece de patima beției.

În 1923 a fost arestat pentru activitate bisericească stăruitoare și osândit la doi ani de surghiun în orașul Berezov din gubernia Tobolsk. Întors din surghiun, a slujit la biserica Acoperământului Maicii Domnului din satul Alexino, raionul Ruza. La 9 mai 1930 un denunțător i-⁠a spus lucrătorului OGPU Malkov că în Alexino există o puternică grupare de bisericești. La 20 august 1930 Malkov l-⁠a arestat pe preotul Constantin Nekrasov și pe monahia Paraschiva Jukova și i-⁠a închis la secția OGPU din Ruza.

Anchetatorul l-⁠a interogat pe părintele Constantin a doua zi. El a răspuns că în Alexino nu s-⁠a ocupat de nicio activitate antisovietică, că nu a trăit niciodată în bogăție și nu are interesul să caute ceva mai bun, că dorește doar pacea morală și duhovnicească, că predicile lui au fost mereu cuvânt al lui Dumnezeu, spre învățătura iubirii și păcii, și că autoritatea sa între oameni vine din purtarea lui de creștin adevărat, nu din împotrivirea față de putere. A mai spus că, dacă este vinovat, nu se împotrivește să fie pedepsit, dar dacă este nevinovat, nu are rost să fie închis ca mucenic. Când ancheta s-⁠a încheiat, a cerut să se scrie în proces-⁠verbal că nu se recunoaște vinovat și că cere să fie întrebați credincioșii, care vor adeveri că nu a făcut nicio faptă nelegiuită, socotind toate materialele mincinoase, venite de la oameni care vor să-⁠l scoată din Alexino. A încercat să trimită apropiaților o scrisoare și o cerere către Colegiul OGPU, cerând verificarea denunțului, dar cererea nu a fost trimisă mai sus, ci alipită la dosar de anchetator. La 25 septembrie 1930 troica OGPU l-⁠a osândit la trei ani de surghiun în Kazahstan, unde a fost trimis la Semipalatinsk. După sfârșitul surghiunului, părintele Constantin a venit la Mojaisk și a fost rânduit la biserica Sfântului Proroc Ilie.

La 5 decembrie 1937 a fost arestat iarăși și închis în temnița din Mojaisk. După două zile a avut loc un interogatoriu, iar în ziua următoare s-⁠a întocmit actul de acuzare, în care i se punea în seamă, între altele, o mare lucrare „pentru închegarea activului bisericesc”, în care a organizat un cor de foste monahii și bisericești activi. La 9 decembrie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Preotul Constantin Nekrasov a fost împușcat la 15 decembrie 1937 și îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

Este pomenit la 15 decembrie, în ziua morții, la 29 mai, cu Soborul noilor mucenici pătimiți la Butovo (data se mută), și la 5 septembrie, cu Soborul sfinților moscoviți, în stil nou.