Nonos

Sfântul Nonus (Nonnos) este socotit un monah egiptean din Tabenisi, care a ajuns episcop în Siria și prin care s-⁠a întors la Hristos Sfânta Pelagia cea căzută. Este un sfânt cu viața cunoscută mai ales din legendă, din secolul al IV-⁠lea sau al V-⁠lea; izvorul sârb și cel englez dau pomenirea la 10 noiembrie, iar fișa noastră la 2 decembrie. Izvorul sârb spune că a murit în 471, ca episcop al Edesei; izvorul englez arată că istoricitatea lui este nesigură.

Povestea

Viața Sfintei Pelagia, atribuită lui Iacob, diaconul bisericii din Heliopolis (azi Baalbek), spune că Nonus era un „monah desăvârșit” din Tabenisi, în Egipt, care, „pentru viața lui virtuoasă”, a ajuns episcop la Heliopolis, convertind „pe toți locuitorii ei” și botezând arabi (după izvorul sârb treizeci de mii). Călugării de la Ramsgate îl pun la Edesa. Izvorul sârb adaugă că a fost ales episcop al Edesei în 448 și apoi a trecut la Heliopolis, iar după moartea episcopului Iva s-⁠a întors la Edesa, unde a rămas până la moarte.

Pe când Nonus vorbea în fața unui sinod la Antiohia, a trecut pe acolo cea mai vestită curtezană a orașului, Margarita („Mărgăritarul”). Privindu-⁠i frumusețea, Nonus i-⁠a mustrat pe cei din adunare că își poartă mai puțin grija sufletelor decât ea de trup. Ea a venit la predica lui din duminica următoare, iar predica lui despre iad a îndemnat-⁠o la pocăință. I-⁠a scris o scrisoare și i s-⁠a îngăduit să-⁠l vadă, cu alți martori; încredințat de sinceritatea ei, a primit-⁠o la spovedanie și a botezat-⁠o cu numele ei de naștere, Pelagia. După ce a fost urmărită câteva zile de diavol, ea a dăruit Bisericii averea ei de mai înainte și a trăit împreună cu diaconița Romana, apoi a plecat la Ierusalim, unde s-⁠a îmbrăcat în pustnic bărbat, cu numele Pelagie. Povestea trece cu vederea datele și, de opt ori, numele arhiepiscopului sub care a slujit Nonus.

Ce spun cercetătorii

Pelagia istorică, pomenită de Sfântul Ambrozie și în două predici ale Sfântului Ioan Gură de Aur, a fost o fecioară din Antiohia care s-⁠a omorât ca să scape de necinstire în prigoana lui Dioclețian; Marina, echivalentul latin al lui Pelagie, a fost o altă mireasă care s-⁠a îmbrăcat călugăr ca să scape de o căsătorie nedorită. Se pare că părți din aceste povestiri s-⁠au amestecat cu cele apocrife despre Maria Magdalena, cu relatări biblice despre Solomon și regina din Saba și despre Iisus și diferite femei din Noul Testament, ba chiar cu mituri grecești despre Afrodita, făcând povestea cuvioasei curtezane. Pomenirea unui sinod al episcopilor din Siria nu ajută la datare, pentru că în vechime au fost peste treizeci de sinoade la Antiohia. În afara copiilor Vieții Pelagiei, nu se află niciun izvor care să înșire un Nonus ca episcop al Heliopolisului; povestea lui se amestecă uneori cu Nonus episcopul Edesei din Mesopotamia, prezent la Calcedon în 451, și el prea puțin cu poetul contemporan Nonus din Panopolis, ceea ce este probabil o greșeală. Un alt Nonus de la Calcedon era episcopul din Zerabenna, în Arabia.