Ioan Brancovici

Fericitul Despot Ioan Brancovici a fost ultimul despot sârb din familia Brancovici, urmaș al celor socotiți moștenitori ai Nemanizilor. A condus Srijemul în numele regelui Ungariei și a murit la 10 decembrie 1502. Este îngropat la mănăstirea Krušedol, pe care a zidit-⁠o împreună cu fratele său, și este cinstit ca sfânt de Biserica Ortodoxă Sârbă.

Ioan s-⁠a născut în jurul anului 1465, cel mai tânăr fiu al despotului Ștefan Brancovici, izgonit din Serbia, și al Sfintei Angelina, în castelul Belgrado din ținutul Friuli, din Italia, unde locuiau părinții. Tatăl lui a murit în 1476, iar în 1479 împăratul Frederic al III-⁠lea a dat familiei castelul Weitensfeld din Carintia, unde Ioan s-⁠a mutat cu ai săi. Verișorul lor Vuk Brancovici, despot titular al Serbiei, a murit în 1485 fără urmași direcți. Regele Matia Corvin a căutat un urmaș potrivit și a ales pe singurii bărbați rămași din neam, Gheorghe și Ioan, chemându-⁠i în Ungaria. În 1486 au venit acolo, iar Gheorghe a primit de la rege titlul de despot al Serbiei și stăpâniri în Srijem, la Kupinik, Slankamen și Berkasovo.

Din 1493 frații au domnit împreună, după obiceiul Ungariei de a da înaltele slujbe în mâna a doi dregători. În 1497, Gheorghe a lăsat toate titlurile și stăpânirile lui Ioan și s-⁠a călugărit, primind numele Maxim. Frații au ridicat mănăstirea Krušedol, în Srijem, iar Ioan a făcut danii la Hilandar și la alte mănăstiri ortodoxe. Probabil a ctitorit și mănăstirile Mesić și Središte.

Ioan avea însă o altă țintă decât fratele său. Nu a căutat să-⁠și câștige împărăția cerească prin post și rugăciune, ci a voit să-⁠i biruiască pe turci și să-⁠i alunge din țara părinților. A luptat cu izbândă împotriva otomanilor în Bosnia, mai ales în jurul Zvornikului, și a plănuit, cu ajutorul Republicii Veneția, eliberarea sârbilor, dar moartea l-⁠a oprit în 1502. După el s-⁠a micșorat nădejdea reînvierii Serbiei.

S-⁠a căsătorit cu nobila sârbă Elena Jakšić. Au avut mai multe fiice, dar niciun fiu: între ele Maria, soția lui Ferdinand Frankopan, Elena, soția lui Petru Rareș al Moldovei, Ana, soția lui Fiodor Sanguszko, și Maria Magdalena, soția lui Ivan Wiśniowiecki. După moartea lui, regele Vladislav al II-⁠lea a rânduit ca văduva să se recăsătorească în 1504 cu nobilul Ivaniš Berislavić, care a primit titlul de despot.

Familia Brancovici era cunoscută pentru dragostea de credința ortodoxă, iar Ioan a întruchipat această tradiție. Cinstirea lui a început în prima jumătate a veacului al XVI-⁠lea. A fost îngropat la Krušedol, în sicrie, la altar, împreună cu rudele sale. În războiul austro-⁠turc din 1716-1718, după bătălia de la Petrovaradin, turcii au cucerit Krušedolul și au ars sfintele moaște, din care s-⁠au păstrat doar mici părți. Este pomenit în luna decembrie, în ziua morții sale, 10 decembrie (23 decembrie pe stil nou).