Miropia

Sfânta Mucenică Miropia din Chios s-⁠a născut la Efes, în secolul al III-⁠lea, și a fost ucisă pe insula Chios în jurul anului 251, în prigoana lui Deciu. Este pomenită la 2 decembrie, iar la catolici la 13 iulie. Un izvor grecesc dă prin greșeală anul 351 pentru moartea ei.

Viața

S-⁠a născut la Efes, din părinți creștini, și a fost botezată după moartea tatălui, pe care l-⁠a pierdut de tânără. A fost crescută de mama ei în credința lui Hristos. Mergea adesea cu mama la mormântul Sfintei Ermionia, fiica Apostolului Filip (zi de pomenire 4 septembrie), lua de acolo mir sfânt și îngrijea cu el bolnavii. De aceea i s-⁠a spus Miropia.

În vremea împăratului Deciu, în prigoana creștinilor, s-⁠a mutat cu mama ei pe insula Chios, unde își petreceau timpul în post și rugăciune.

Mucenicia

Pe la 251, din porunca stăpânitorului insulei, a fost ucis ostașul Isidor (pomenit la 14 mai), om de mare credință și evlavie. Miropia, împreună cu Amoniu, a luat pe ascuns trupul lui și l-⁠a îngropat, probabil în cetatea Hora din Chios. Ostașii care primiseră porunca să nu lase pe creștini să ia trupul au fost osândiți la moarte. Plină de milă pentru ei, Miropia le-⁠a spus mai întâi lor, apoi stăpânitorului, că ea a luat trupul. La judecată a mărturisit credința lui Hristos. După un izvor, comandantul Numeriu a poruncit s-⁠o bată fără milă. Un alt izvor spune că a fost bătută cu bețe și aruncată în temniță, unde a murit în chinuri.

Potrivit izvorului rus și celui grecesc, noaptea, pe când se ruga, în temniță a strălucit o lumină, iar Isidor i s-⁠a arătat, înconjurat de îngeri, și ea și-⁠a dat sufletul Domnului. Temnița s-⁠a umplut de bună mireasmă. Un paznic păgân, uluit de cele văzute, a povestit unui preot și a primit și el moartea pentru Hristos. În secolul al V-⁠lea, Sfântul Marcian a ridicat o biserică în acel loc, păstrată până azi.