Constantin Tverdislov

Sfântul sfințit mucenic Constantin Tverdislov (1881 până la 1 octombrie 1937) a fost protoiereu al Bisericii Ortodoxe Ruse, preot la Iurev-⁠Polski și la Vazniki, împușcat la Ivanovo în 1937. A fost canonizat prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 7 octombrie 2002, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei din secolul al XX-⁠lea. Se pomenește la 18 septembrie, în Soborul Sfinților din mitropolia Ivanovo și în Soborul noilor mucenici.

Viața

S-⁠a născut în 1881 la Gorohovet, gubernia Vladimir, în familia factorului poștal Nicolae Vasilievici Tverdislov; mama se numea Alexandra Vasilievna. În 1896 a terminat școala duhovnicească din Murom, iar în 1902 seminarul din Vladimir. Din 1902 până în 1904 a predat la școala din satul Davâdovo. În iunie 1904 s-⁠a căsătorit cu Elena Nikolaevna Gheorghievskaia și la 1 august a fost hirotonit preot de episcopul Nikon (Rojdestvenski) al Muromului pentru biserica Învierii din Iurev-⁠Polski, al cărei paroh a ajuns. A predicat mult și predicile și scrierile lui moral-⁠religioase au apărut adesea în „Știrile eparhiale ale Vladimirului”; a fost unul dintre întâii din eparhie, cu binecuvântarea arhiepiscopului Alexei (Dorodnițîn), care a introdus cântarea de obște în biserică. A îmbinat slujirea de păstor cu lucrarea religios-⁠pedagogică și cea obștească: a fost sfătuitor pe lângă instanțele din Iurev-⁠Polski (1904-1911), preot la biserica închisorii și învățător al deținuților (1904-1916), învățător de religie la școala de cale ferată, la școala reală și la progimnaziul privat, a condus școala parohială de la fabrică și a făcut parte din consiliile școlare și din societatea de ajutor al elevilor săraci.

În 1916 a intrat la Academia Teologică din Moscova și s-⁠a mutat cu familia la Serghiev Posad, dar a putut învăța doar cam un an; la sfârșitul lui 1917 s-⁠a îmbolnăvit de anemie. După examenele anului doi s-⁠a întors în iulie 1918 în eparhia Vladimir și a fost numit întâi paroh de sat, apoi cleric al catedralei Kazan din Vazniki. În 1928 puterea a început campania pentru închiderea catedralei Kazan, cu prigoana clerului din Vazniki; au fost arestați episcopul Gherman (Reașențev), protoiereul Alexandru Voznesenski și alți clerici și mireni, iar Constantin Tverdislov la 16 decembrie 1928. A fost învinuit de „citirea unor predici antisovietice”, nu s-⁠a recunoscut vinovat și la 17 mai 1929 a fost osândit la trei ani de surghiun în Siberia, ispășiți la Parabel, în ținutul Narâm; apoi, în 1932, i s-⁠a interzis să locuiască în douăsprezece localități din Ural și i s-⁠a rânduit Tambovul ca loc de ședere pe trei ani. În 1934 i s-⁠a îngăduit să se întoarcă la Vazniki, unde din vara lui 1935 a slujit la biserica Intrării în Biserică.

În mai 1937 a primit o scrisoare din Tambov că au fost arestați preoți pe care îi cunoștea din surghiun, și acest lucru a fost pretext pentru a-⁠l învinui ca membru activ al „grupului contrarevoluționar de bisericești”. A fost arestat la 17 august 1937, iar la 27 septembrie o troică NKVD pentru regiunea Ivanovo l-⁠a osândit la moarte. A fost împușcat la 1 octombrie 1937 la Ivanovo și îngropat la cimitirul Balino, unde se făceau înmormântările celor împușcați. În 1957 tribunalul regional Vladimir a anulat învinuirea din 1937, iar în 1989 procuratura l-⁠a reabilitat și pentru represiunea din 1928.