Cormac

Sfântul Cuvios Cormac Ua Liatháin (numit și Cormac de pe Mare sau Corbmac) a fost un sfânt irlandez din secolul al VI-⁠lea, ucenic al Sfântului Columba, cunoscut doar din Viața Sfântului Columba scrisă de Adomnán de Iona. Calendarul îl numește egumen al mănăstirii Durrow și îi dă moartea în jurul anului 590. În povestirea lui Adomnán este pomenit de trei ori. Este descris ca un pustnic care caută insule unde să trăiască în rugăciune și se spune că a întemeiat mănăstiri.

Prima oară, Columba a prezis că Cormac tocmai pornise cu corabia din ținutul Erris, dincolo de râul Moy, ca să afle un loc de retragere și nu va găsi niciunul, pentru că Dumnezeu nu-⁠i va îngădui, fiindcă are cu el un monah plecat fără încuviințarea egumenului. A doua oară Cormac a pornit iar pe mare. Columba, aflat atunci în Pictland la regele Bridei, a știut că acesta va ajunge în insulele Orkney și l-⁠a rugat pe rege să-⁠l ocrotească pe oricare dintre frații lui care va veni acolo. Regele a ascultat, iar Cormac a fost ferit de rău. După câteva luni, la Iona se vorbea de Cormac și Columba a spus că va sosi chiar în acea zi, ceea ce s-⁠a și întâmplat.

A treia călătorie pe ocean a durat paisprezece zile, purtat de un vânt de sud care l-⁠a dus departe spre nord; corabia a fost atacată de un nor de insecte mari, fără aripi, și Cormac s-⁠a temut că vor străpunge pielea acoperișului. S-⁠a rugat, iar Columba, prezent cu duhul, a chemat călugării la rugăciune și Dumnezeu a întors vântul spre sud. Altă dată, Cormac, împreună cu Sfinții Cainnech, Comgall și Brendan, l-⁠a găsit pe Columba pe insula Hinba, și l-⁠au ales să săvârșească Liturghia; Brendan a văzut în timpul slujbei o strălucire de foc deasupra capului lui Columba. Este pomenit la 21 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.