Cronion Evn

Sfântul Mucenic Cronion Evn a fost slujitorul bătrânului Iulian, unul dintre mucenicii Iulian, Cronion (Evnie), ostașul Visa (Beza) și Macarie, care au pătimit la începutul domniei lui Deciu (249-251) la Alexandria. Pagina Azbyka îi pomenește pe toți laolaltă.

În anii cumplitei prigoane a lui Deciu, mulți creștini alexandrini s-⁠au arătat mărturisitori înfricoșători ai Împărăției lui Dumnezeu. Cel dintâi a fost bătrânul Iulian, bolnav de podagră, care nu putea nici sta, nici merge. L-⁠au adus la judecător cu doi slujitori care îl purtau dintr-⁠un loc în altul. Dintre slujitori, unul s-⁠a lepădat de Hristos pe loc, iar celălalt, numit Cronion și poreclit Evnie, a mărturisit tare credința în Hristos împreună cu Iulian. I-⁠au urcat pe cămile și i-⁠au plimbat prin Alexandria, bătându-⁠i fără încetare, iar în afara cetății au fost arși pe un rug mare, în fața întregului popor. Mânia păgânilor împotriva creștinilor era atât de mare, încât un ostaș, numit Vis, care îi apărase pe Cronion și Iulian de furia gloatei când erau duși la rug, a fost prins, dus la locul osândei și tăiat cu sabia. Un alt creștin, libian de neam, Macarie, s-⁠a arătat vrednic de numele lui și a primit fericirea făgăduită de Domnul celor prigoniți pentru El: judecătorul nu l-⁠a putut abate de la Hristos prin nicio stăruință, iar mucenicul a fost ars de viu. Aceeași soartă au avut-⁠o Sfinții Epimah și Alexandru, care au stat multă vreme în temniță, răbdând mii de chinuri; nici biciuirile, nici sfâșierea trupului cu gheare de fier nu le-⁠au clintit curajul, și chinuitorii istoviți i-⁠au ars de vii. Nu au fost cruțate nici femeile: fecioara Ammonaria a suferit de la judecător chinuri alese, pentru că spusese dinainte că nu va rosti cuvintele cerute, și, rămasă neclintită, a fost dată la moarte. Cu ei au mai pătimit treisprezece mucenici. Acestea s-⁠au petrecut în jurul anilor 249-251.

Sfântul Cronion este pomenit la 12 noiembrie, după calendarul grecesc, iar numele lui nu se află în calendarul de astăzi al Bisericii Ortodoxe Ruse. Povestirea este luată din „Viața și lucrările Sfântului Dionisie cel Mare, episcopul Alexandriei”.