Damian din Arabia

Sfântul Doctor fără de arginți Damian din Arabia a fost frate cu Sfântul Cosma, cu care a pătimit, împreună cu frații lor mucenici Leonțiu, Anfim și Eutropiu. Pomenirea lui se face la 30 octombrie. Biserica îi cinstește și la 17 octombrie.

Cosma și Damian, mucenici și doctori fără de arginți, au fost contemporani cu doctorii fără de arginți din Roma. Patria lor era Arabia. Ca și cei cu același nume, ei s-⁠au ocupat de știința doctoriei, dar aceasta îi ajuta puțin în tămăduirea bolilor. Primind de la Dumnezeu harul facerii de minuni, ei vindecau bolile oamenilor în Numele lui Hristos Mântuitorul. Când vestea despre minunile și învățătura lor a ajuns la guvernatorul Lisias, a poruncit îndată să fie aduși. Duși în Cilicia, au fost înfățișați guvernatorului. Întrebându-⁠i despre credință, nume și patrie, le-⁠a poruncit să aducă jertfă idolilor. Când ei nu au voit să împlinească porunca și și-⁠au mărturisit cu îndrăzneală credința în Hristos, a poruncit să fie bătuți fără milă și apoi, legați, aruncați în mare.

Dar Domnul i-⁠a mântuit de la înec. Un înger le-⁠a dezlegat legăturile și i-⁠a scos pe uscat sănătoși deplin. Această izbăvire minunată a fost pusă pe seama vrăjitoriei. Guvernatorul i-⁠a întrebat prin ce vrajă au scăpat din mare, spunând că vrea și el să urmeze învățătura lor. Ei au răspuns că sunt creștini, că nu cunosc nicio vrajă și că au numai puterea lui Hristos, care îi izbăvește din toate nevoile. Mâniat, guvernatorul nu a mai vrut să vorbească și a poruncit să fie închiși în temniță. A doua zi a poruncit să fie aruncați în foc, dar Domnul i-⁠a păzit și acolo: focul și-⁠a pierdut puterea firească și nu s-⁠a atins de ei. Mirat, dar fără să cunoască pe Cel ce îi izbăvea, guvernatorul a mai încercat alte chinuri, în zadar. I-⁠a atârnat și a poruncit să se arunce în ei cu pietre, apoi să se tragă cu arcurile, dar pietrele și săgețile săreau de pe trupurile lor ca de pe niște ziduri și loveau pe chinuitori. Negăsind alte mijloace, guvernatorul a poruncit să li se taie capetele cu sabia. Împreună cu ei au pătimit încă trei creștini: Leonțiu, Anfim și Eutropiu.

Cei cinci mucenici au fost îngropați împreună. Vremea pătimirii lor nu se știe cu siguranță; este sigur numai că au pătimit la sfârșitul veacului al III-⁠lea, pe vremea lui Dioclețian și Maximian.