Deicol

Sfântul Cuvios Deicol a fost un monah irlandez, ucenic și tovarăș al Sfântului Columban, și a adormit în Galia, la Lure, la 18 ianuarie, în jurul anului 625. Este numit și Deicola, Desle sau Dichuil.

S-⁠a născut în Leinster, în jurul anului 530, fratele mai mare al Sfântului Gall, și a învățat împreună cu el la mănăstirea Bangor din comitatul Down. A fost ales unul dintre cei doisprezece însoțitori ai lui Columban în călătoria lui misionară. În 576 a fost un timp în Britania, apoi a trecut în Galia și s-⁠a ostenit cu Columban în Austrasia și Burgundia, iar din jurul anului 590 a viețuit cu el la Luxeuil, ajutând la întemeierea mănăstirii. Când Columban a fost alungat de Theuderic al II-⁠lea, în 610, Deicol, atunci în vârstă de optzeci de ani, a vrut să-⁠l urmeze, dar a trebuit să renunțe după puțină vreme și a rămas singur, stabilind o pustnicie lângă o biserică a Sfântului Martin, în locul numit Lure, în eparhia Besançon, spre care fusese îndrumat de un porcar.

Până la sfârșitul vieții a fost apostolul ținutului. Berthelde, văduva domnului Weifar din Lure, i-⁠a dăruit o biserică și o bucată de pământ, iar curând s-⁠a ridicat o mănăstire pentru ucenicii lui. Simțind că i se apropie sfârșitul, a încredințat conducerea mănăstirii unui tânăr monah, Columban, și s-⁠a retras într-⁠un mic oratoriu închinat Sfintei Treimi, unde a adormit. Faptele lui au fost scrise de un monah din mănăstirea sa în veacul al X-⁠lea. Numele lui, în forma Deel sau Deela, este purtat și azi de mulți copii din ținutul Lure, iar un izvor legat de el era socotit vindecător al bolilor copiilor. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 18 ianuarie (pe stil nou).