Desiderie de Rennes

Sfântul Desiderie de Rennes (în franceză Didier sau Dizier) a fost episcop și a trăit în veacul al VII-⁠lea. S-⁠a născut la Rennes, în Bretania, unde a studiat Sfânta Scriptură și a ajuns episcop. A fost ucis de tâlhari în apropiere de locul care îi poartă azi numele, Saint-⁠Dizier-⁠l'Évêque, în ținutul Belfort, în Franța de est.

A pornit în pelerinaj la Roma împreună cu doi tovarăși, diaconul Regenfrid și Willibert. La întoarcere a trecut prin Alemannia și a ajuns, în 672 sau 673, la sud de Vosgi, unde comunitatea creștină din partea locului l-⁠a primit într-⁠un paraclis. Și-⁠a continuat drumul după ce a predicat, dar curând tâlharii, ațâțați de puținele lucruri pe care le avea (haine, vase și odoare de cult), l-⁠au atacat pe el și pe însoțitorii lui. Episcopul și diaconul au murit; Willibert, cu capul zdrobit, a fost vindecat în chip minunat.

Sfântul Desiderie a fost îngropat în paraclis, iar cinstirea lui este atestată în 727 printr-⁠un act al abației Murbach. Pelerinii care veneau la vindecarea lui Willibert l-⁠au chemat în ajutor împotriva durerilor de cap, de la migrene până la boli ale minții, și împotriva durerii de dinți. Trupul său se află în biserica Saint-⁠Dizier din Saint-⁠Dizier-⁠l'Évêque. Este pomenit la 18 septembrie, după calendarul apusean (stil nou), ca sfânt al Bisericii nedespărțite.