Didim din Alexandria

Sfântul Mucenic Didim din Alexandria a fost ostaș și a pătimit împreună cu Sfânta Teodora, fecioară, în vremea prigoanei lui Dioclețian (284-305), în Alexandria, în anul 303 sau 304. Se pomenesc la 9 iunie.

Sfânta fecioară Teodora, înfățișată înaintea judecății guvernatorului Alexandriei, Eustratie, s-⁠a mărturisit fără teamă creștină. La întrebarea guvernatorului de ce nu s-⁠a măritat, sfânta a răspuns că s-⁠a închinat lui Dumnezeu și că a hotărât să rămână fecioară pentru Numele lui Hristos. Eustratie a poruncit să fie dusă în temniță, cu trei zile de gândire, amenințând că, dacă tot nu se va supune, o va duce la casa de desfrâu. Adusă la judecată după trei zile, Sfânta Teodora a rămas tot atât de tare în credință. Atunci a fost dusă la casa de desfrâu, unde tineri stricați s-⁠au certat care să intre întâi la ea. În acel timp creștinul Didim, în haină de ostaș, a intrat fără piedică în casă, a alungat pe desfrânații speriați și a mântuit-⁠o pe fecioara sfântă, dându-⁠i hainele lui. Aflând, Eustratie a poruncit să fie cercetat Sfântul Didim. Adus înaintea judecătorului mâniat, Sfântul Didim a povestit cum a eliberat fecioara și a fost osândit la moarte. La locul execuției a venit Sfânta fecioară Teodora și, spunând către Sfântul Didim, a mărturisit că vrea să moară împreună cu el. Guvernatorul, văzând-⁠o, a poruncit să fie omorâți amândoi. Întâi și-⁠a plecat capul sub sabie Sfânta Muceniță Teodora, apoi Sfântul Mucenic Didim. Trupurile sfinților mucenici au fost arse.