Dimitrie Blagoveșcenski

Sfântul Sfințit Mucenic Dimitrie Blagoveșcenski, preot, s-⁠a născut la 22 octombrie 1879 în satul Timonino, ținutul Bogorodsk, gubernia Moscova, în familia diaconului Feodor Blagoveșcenski, și a murit în lagărul din Kem, în Karelia, la 15 decembrie 1932. Este pomenit la 15 decembrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 3 iunie, în Soborul sfinților din Karelia, la 5 septembrie, în Soborul sfinților Moscovei, și la 1 noiembrie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori din Karelia.

După școala duhovnicească a intrat la seminarul din Moscova, unde a rămas un an. La 22 mai 1900 episcopul Nestor al Dmitrovului l-⁠a rânduit citeț la biserica Semnului din satul Ilinskoe, ținutul Kolomna, iar un an mai târziu l-⁠a învrednicit cu stiharul. În anii 1904-1906 a fost, fără plată, ajutor de învățător la școala bisericească din Ilinskoe. La 20 septembrie 1906 a fost mutat la biserica Învierii din satul Ivoilovo, pe un loc de diacon, și la 20 octombrie a fost hirotonit diacon. La aceeași biserică a fost hirotonit preot la 1 ianuarie 1931. Înainte de hirotonie s-⁠a căsătorit cu Pavla Vasilievna. N-⁠au avut copii, dar au luat spre creștere o fetiță orfană, Katia, născută în 1910, care le-⁠a fost ca o fiică.

După revoluție, puterea l-⁠a arestat de mai multe ori: în 1918 și 1919, în 1928 și de trei ori în 1931, pentru că nu putea plăti impozitele uriașe. În 1929, în campania de deposedare a chiaburilor, familiei Blagoveșcenski i s-⁠a luat lotul de pământ, vaca și calul și impozitul i-⁠a fost dublat, de la cincizeci la o sută șase ruble. Apoi, pentru neplata acestui impozit și pentru neîndeplinirea sarcinii fixe de lemne, i s-⁠a confiscat și restul averii. În octombrie 1931 a fost osândit la surghiun din regiunea Moscova, tot pentru neîndeplinirea sarcinii fixe. Biserica putea rămâne fără preot. Într-⁠o duminică din noiembrie, părintele Dimitrie, după Liturghie, a citit hotărârea judecății, a plâns și a cerut ajutorul credincioșilor. Oamenii din biserică au plâns și ei, apoi i-⁠au strâns bani și merinde, și închiderea bisericii a fost amânată pentru o vreme.

La 10 aprilie 1932 a fost iar arestat, de data aceasta pentru agitație antisovietică, și trimis la închisoarea din Volokolamsk. La prima anchetă a spus că niciodată nu s-⁠a împotrivit puterii sovietice centrale, dar că a arătat și arată nemulțumire față de reprezentanții locali ai puterii, pentru că la sate se poartă nedrept cu poporul muncitor și cu slujitorii cultului, ceea ce a încercat el însuși, fiind tras de mai multe ori la răspundere în ultimii doi, trei ani. A spus că unele slujbe de rugăciune prin casele credincioșilor nu i-⁠au fost îngăduite, dar că poporul l-⁠a ajutat mereu. A doua zi a adăugat că nu se poate împăca cu puterea sovietică și cu rânduielile ei: religia este alungată, slujitorii cultului sunt azvârliți peste bord, colectivizarea se face cu silnicie, țăranii flămânzesc. A recunoscut că a făcut agitație antisovietică printre unii enoriași. Ancheta, începută la 11 aprilie, a ajuns la învinuire la 13 aprilie, iar la 27 aprilie 1932, troica OGPU l-⁠a osândit la trei ani de lagăr.

A fost trimis într-⁠un lagăr al OGPU în regiunea Murmansk. La 15 decembrie 1932, preotul Dimitrie Blagoveșcenski a murit la punctul de lagăr nr. 4 din orașul Kem, Republica Autonomă Karelia, și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.