Dimitrie din Constantinopol

Sfântul Mucenic Dimitrie din Constantinopol s-⁠a numărat între mucenicii care au pătimit pentru sfintele icoane în anul 730, pe vremea împăratului iconoclast Leon Isaurul (717-741): Iulian, Marcian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leonțiu, patriciana Maria, protospătarul Grigorie și alții. Se pomenesc la 22 august.

Împăratul l-⁠a dat jos de pe scaunul patriarhal pe Sfântul Patriarh Gherman (715-730) și l-⁠a trimis în surghiun, iar în scaun l-⁠a așezat pe nedrept pe iconoclastul Anastasie (730-753). Prin porunca împăratului, toate icoanele trebuiau scoase din biserici și din case și nimicite. La Constantinopol, deasupra așa-⁠numitei Porți de Aramă, de pe vremea Sfântului și binecredinciosului împărat Constantin cel Mare (324-337), era fixată o icoană făcătoare de minuni a Mântuitorului, din aramă. Împăratul și patriarhul Anastasie au poruncit să fie dată jos. Un ostaș a sprijinit scara și s-⁠a suit să scoată icoana. Poporul adunat s-⁠a revoltat împotriva acestui sacrilegiu. În mulțime se afla patriciana Maria, femeie de neam ales; ea, și după ea mulți alții, au alergat la scară și au tras-⁠o de la perete, ca să nu-⁠l lase pe ostaș să se atingă de icoană. Scara s-⁠a prăbușit, iar ostașul de pe ea a căzut și a murit. Aceasta s-⁠a petrecut la 19 ianuarie 730. La apărarea icoanei au luat parte și protospătarul Grigorie, șeful ostașilor, și cuvioasa mucenică fecioara Teodosia, pomenită la 29 mai. Aflând, împăratul a dat morții îndată multe sute de ortodocși, ale căror nume și număr le știe numai Domnul. Moarte mucenicească a primit și protospătarul Grigorie.

Dar câțiva ortodocși din neamurile mari, Iulian, Marcian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Leonțiu, Fotie și Petru, au fost închiși în temniță și ținuți acolo vreo opt luni, primind în fiecare zi câte cinci sute de lovituri. Prin puterea lui Hristos, în aceste chinuri au rămas vii și au răbdat cu bărbăție suferințele. Din porunca împăratului li s-⁠au ars fețele cu fier înroșit și li s-⁠au tăiat capetele. Sfânta Maria patriciana, care nu fusese închisă, aflând de execuția ce urma, a primit de bunăvoie moartea mucenicească. Trupurile mucenicilor au fost îngropate în locul numit Pelagian, lângă biserica Sfântului Mucenic Teodor, și au fost aflate nestricate după o sută treizeci și nouă de ani.