Dimitrie Ilinski

Sfântul Mucenic Dimitrie Ilinski a fost citeț și a murit în lagăr la 17 februarie 1938, osândit pentru că a stat de partea bisericii. S-⁠a născut la 21 octombrie 1894 în satul Novo-⁠Rojdestvenskoe, ținutul Bronnițî, gubernia Moscova, în familia citețului Ioan Ilinski, care slujea la biserica Sfântului Ioan Botezătorul din sat. Este pomenit la 17 februarie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 5 septembrie, în Soborul sfinților Moscovei.

A terminat școala din sat și două clase ale școlii duhovnicești și din 1914, după moartea tatălui, a slujit ca citeț la biserica din satul natal; pentru viața lui virtuoasă se bucura de mult respect din partea enoriașilor. După revoluție, a început prigoana puterii atee și a fost avertizat că va fi arestat. Odată, un om venit să-⁠l prevină i-⁠a făgăduit să-⁠l scape de închisoare, dacă citețul îi dă bani. Dimitrie Ivanovici a socotit că oricum nu va scăpa de arestare, banii se vor pierde, iar familia va rămâne fără mijloace, și nu a dat banii. Odată i s-⁠a propus să plece de la biserică și să se angajeze la sovietul sătesc, dar a refuzat și aceasta, neîngăduind să-⁠și cumpere viața prin trădarea Bisericii.

În 1936 puterea a hotărât dărâmarea bisericii Sfântului Ioan Botezătorul și a cimitirului din jurul ei, ca să pregătească locul pentru construcția institutului TsAGI. Preotul bisericii, Petru Ozerețkovski, a mers cu epitropul la Patriarhia din Moscova să întrebe ce să facă. Li s-⁠a spus să nu înceapă demersuri pentru lăsarea bisericii credincioșilor, iar epitropul a întrebat dacă măcar se poate amâna închiderea. Văzându-⁠le hotărârea, li s-⁠a sfătuit să facă o cerere la VȚIK. Cererea a fost scrisă și trimisă, iar până în mai 1937 puterea nu a încercat să închidă biserica. La 11 mai 1937 credincioșilor li s-⁠a spus că VȚIK le-⁠a respins cererea și biserica va fi închisă. De atunci, în fiecare zi se adunau în fața bisericii femei credincioase. La 15 mai au venit reprezentanții puterii, care au cerut cheile bisericii, dar nu li s-⁠au dat, iar ei au spart lacătele, în ciuda protestelor enoriașilor.

La 4 septembrie 1937, preoții bisericii, epitropul, citețul Dimitrie Ilinski și o enoriașă activă, Olga Evdochimova, au fost arestați și închiși la Taganka. După arestarea preoților biserica a fost închisă. Puterea locală a poruncit să fie aruncate clopotele, să fie spartă crucea de marmură a Mântuitorului, să fie arse icoanele și cărțile bisericești. Gardul de fier forjat al cimitirului a fost spart, toate monumentele au fost distruse, iar în locul bisericii s-⁠a pus un turn de parașutism, care mai târziu s-⁠a stricat și a fost părăsit. Anchetatorul a spus citețului că ancheta are probe ale activității lui contrarevoluționare, că ar fi primit instrucțiuni de la părintele Ozerețkovski și că ar fi condus tulburarea din 15 mai. Dimitrie Ivanovici a negat toate acestea. La 17 octombrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la zece ani de lagăr. Citețul Dimitrie Ivanovici Ilinski a murit în detenție la 17 februarie 1938 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.