Dimitrie Plîșevski

Sfântul Sfințit Mucenic Dimitrie Plîșevski, preot al eparhiei Minsk, a primit cununa muceniciei prin împușcare la 19 ianuarie 1938, la Minsk. S-⁠a născut la 26 octombrie 1883 (după alte date 1880) în satul Dubineț, ținutul Pinsk, în familia preotului Ioan Plîșevski. A fost slăvit spre cinstire locală prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Belarus la 28 octombrie 1999, iar Soborul Arhieresc Jubiliar din 2000 a trecut numele lui în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși. Este pomenit la 21 ianuarie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 11 iulie, în Soborul sfinților din Belarus.

După absolvirea în 1905 a seminarului din Minsk a fost hirotonit preot și a slujit la biserica Acoperământului Maicii Domnului din satul Ostrojanka, ținutul Mozîr. În 1908 a fost mutat la biserica Sfântului Gheorghe din satul Liadeț, în același ținut, iar în 1915, la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Omgovici, ținutul Bobruisk. În 1917 a primit epigonatul. După revoluție a slujit la biserica din satul Uzliani, ținutul Igumen. Prima lui arestare a avut loc la Uzliani, în 1930, din pricina neplății unui impozit sporit pe biserică. După ce l-⁠au ținut câteva săptămâni în închisoare, l-⁠au eliberat, poate pentru că soția lui, Alexandra Pavlovna, a umblat la toți enoriașii și a strâns semnături în apărarea păstorului arestat. Părintele Dimitrie a ieșit din închisoare cu un singur dinte în gură: fusese bătut de mai multe ori ca să-⁠și scoată crucea preoțească, dar aceasta nu s-⁠a întâmplat. După ce biserica din Uzliani a fost închisă, a trecut să slujească la biserica Sfântului Nicolae din satul Smolevici, ținutul Borisov, ca al doilea preot. După spusele martorilor, își îndeplinea îndatoririle păstorești cu o dăruire rară, nu își scotea rasa nici în afara bisericii și spunea în cercul familiei că nicio apăsare a puterii nu-⁠l va face să se lepede de Biserică.

A fost arestat iar la 26 septembrie 1937, formal sub învinuirea de participare la o organizație contrarevoluționară de răsculați și spioni. Adevăratul motiv a fost că el dădea cunoscuților să citească vieți de sfinți, care erau asemănate pe atunci cu literatura cu conținut antisovietic. Un alt temei a fost apropierea lui de episcopul Filaret Ramenski, aflat atunci în închisoarea NKVD. La anchete, doar două, părintele Dimitrie Plîșevski s-⁠a purtat cu demnitate. A spus că nu se recunoaște vinovat și că nu a fost recrutat în nicio organizație contrarevoluționară. Odată cu el au fost arestați și enoriași ai bisericii din Smolevici: Adam Semionovici Popkovici, Grigorii Frantsevici Rozum și Rodion Vasilievici Iakubițki, toți membri ai consiliului parohial, osândiți fiecare la zece ani de lagăr. La 19 noiembrie 1937 troica specială a NKVD al Belarusului l-⁠a osândit la moarte. A fost ucis la Minsk la 19 ianuarie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.