Dimitrie Voznesenski

Sfântul Sfințit Mucenic Dimitrie Voznesenski, preot (1855-1918), a slujit în satul Nikolo-⁠Zamoșie și a primit cununa muceniciei prin împușcare în noaptea de 17 spre 18 octombrie 1918, la stația Șestihino. A fost trecut între sfinți în 2000. Este pomenit la 31 octombrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 5 iunie, în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl.

Dimitrie Pavlovici Voznesenski s-⁠a născut în 1855 în satul Nikolo-⁠Zamoșie. În 1877 a terminat seminarul din Iaroslavl și a fost rânduit citeț la biserica din satul natal, apoi a fost hirotonit diacon. În 1910 a devenit preot. Revoluția și războiul civil nu au ocolit satul Nikolo-⁠Zamoșie. La 16 octombrie 1918, pe teritoriul parohiei s-⁠a ridicat o răscoală împotriva puterii sovietice. La cererea răsculaților s-⁠a făcut procesiune și te-⁠deum, după care părintele Dimitrie a rostit o predică în care a mustrat planurile luptătoare cu Dumnezeu ale bolșevicilor. A doua zi a sosit o ceată de pedepsire și a risipit pe răsculați. Sunetul clopotului pentru slujba de dimineață a fost socotit de pedepsitori ca semnal de împotrivire. În timpul Liturghiei, un gardist roșu a încercat să-⁠l împuște pe părintele Dimitrie prin Ușile Împărătești deschise, dar pușca s-⁠a defectat. Atunci ostașii au venit acasă la preot după slujbă, l-⁠au arestat și, cu batjocuri, l-⁠au dus la stația de cale ferată Șestihino, unde a fost împușcat în noaptea de 17 spre 18 octombrie 1918.