Dionisie

Dionisie a fost episcopul Romei între 259 și 268. A preluat cârma Bisericii după prigoana lui Valerian, în care pieriseră Sixt al II-⁠lea și mulți clerici, și a pus din nou rânduială în viața Bisericii Romei. Este socotit sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 26 decembrie.

Așezarea Bisericii

Preot al Bisericii Romei, a fost ales la 22 iulie 259, după aproape un an de vacanță a scaunului, pricinuită de prigoană. Curând după aceea, împăratul Gallienus a pus capăt prigoanei și a dat creștinilor înapoi locurile de rugăciune și cimitirele. Dionisie a rânduit din nou viața Bisericii, încredințând preoților îngrijirea parohiilor și a cimitirelor. A purtat grijă și de frații din alte ținuturi: Sfântul Vasile cel Mare amintește că Dionisie a trimis creștinilor din Capadocia o scrisoare de îmbărbătare și bani pentru răscumpărarea celor căzuți robi la barbari, în vremea năvălirilor goților.

Apărarea credinței

A apărat dreapta învățătură despre Sfânta Treime. Dionisie al Alexandriei, într-⁠o scrisoare împotriva sabelianismului, se exprimase nepotrivit despre Fiul, iar unii dintre credincioșii lui l-⁠au pârât la Roma. Dionisie al Romei a ținut un sinod și a scris, în numele lui și al sinodului, o scrisoare doctrinală prin care îi respingea și pe cei care amestecau Persoanele dumnezeiești, și pe cei care socoteau pe Fiul o făptură. Fragmente din ea au fost păstrate de Sfântul Atanasie cel Mare. Alexandrinul și-⁠a dat apoi lămuririle într-⁠o Apologie. Episcopii adunați la Antiohia, care l-⁠au condamnat pe Pavel din Samosata, au trimis vestea sinodului atât lui Dionisie al Romei, cât și lui Maxim al Alexandriei.

Adormirea

S-⁠a mutat la Domnul la 26 decembrie 268 și a fost îngropat în catacomba lui Calist. Este primul episcop al Romei care nu este prezentat ca mucenic. Calendarele care îl pomenesc, între care cel roman și un calendar ortodox occidental, îl așază la 26 decembrie.