Eftimie al Sardei

Sfântul Sfințit Mucenic Eftimie, mitropolitul Sardei, a fost un mare apărător al sfintelor icoane în vremea iconoclasmului și a murit mucenic în anul 831. Este pomenit la 26 decembrie și la 8 martie.

Viața până la exil

S-⁠a născut în 751 sau 754 la Ouzara, probabil în Licaonia, în Asia Mică. De tânăr a intrat în monahism, iar între 784 și 787 a fost hirotonit mitropolit al Sardei de patriarhul Tarasie al Constantinopolului. În 787 a luat parte la Sinodul al VII-⁠lea Ecumenic, care a restabilit cinstirea icoanelor, în care a avut un rol de frunte: a vorbit la mai multe ședințe, cerând readucerea episcopilor izgoniți, Teodor al Amoriei și Vasile al Ancirei, redarea cinstirii obișnuite a icoanelor, cum a propus Tarasie și papa Adrian I, și anatemizarea iconoclasmului și a susținătorilor lui; la ședința a treia a anatemizat iconoclasmul împreună cu alți ierarhi, la a patra a primit să citească mărturiile Sfinților Părinți în folosul cinstirii icoanelor, iar la a șaptea a semnat hotărârile. După viața scrisă de patriarhul Metodie, în vremea împărătesei Irina ar fi luat parte la o solie la curtea califului din Bagdad, dar o asemenea solie nu e atestată în alte izvoare.

Sub împăratul Nichifor I a căzut în dizgrație, din învinuirea că susținuse răscoala generalului Vardan Turcul, și la sfârșitul lui 803 sau începutul lui 804 a fost mazilit și trimis în surghiun, cu alți episcopi, pe insula Pantelleria. După viața lui, mânia lui Nichifor venea din faptul că Eftimie ar fi convins o femeie pe care viitorul împărat o poftise să se facă monahie. Prin stăruința patriarhului Tarasie a fost chemat din surghiun în curând, dar nu a fost pus înapoi în scaunul lui, ci a trăit retras în tema Opsikion. Pe vremea Crăciunului din 814 a fost la audiență la împăratul Leon al V-⁠lea, unde cu alți ierarhi s-⁠a împotrivit intenției împăratului de a face o dispută între iconoduli și iconoclaști. Cu două luni înainte, iconoclaștii Ioan Gramaticul și Antoniu al Silaionului încercaseră să-⁠l convingă să treacă de partea lor, făgăduindu-⁠i patriarhia.

Prigoana și mucenicia

Când iconoclasmul a fost primit din nou ca învățătură oficială sub Leon al V-⁠lea Armeanul (813-820) și Mihail al II-⁠lea Amorianul (820-829), Eftimie a apărat iar cinstirea icoanelor și pentru aceasta a fost arestat, biciuit, trimis în surghiun, apoi lăsat liber ca să fie arestat și trimis iar în surghiun. A fost prigonit mai ales de cel care avea să fie patriarh, Ioan Gramaticul. După începutul celei de a doua perioade iconoclaste, în 815 a fost trimis pe insula Thasos; în 821 Mihail al II-⁠lea l-⁠a adus din surghiun și l-⁠a chemat la o audiență cu alți episcopi, unde Eftimie a respins aspru propunerea de compromis cu iconoclaștii.

Cronologia tradițională a morții lui, la cronicarii bizantini Genesios, Ioan Skylitzes și Theophanes Continuatus, este 26 decembrie 824, când ar fi fost biciuit până la moarte din porunca lui Mihail al II-⁠lea. Cercetările moderne o așază însă la 26 decembrie 831, pe insula Sfântul Andrei, la nord de capul Akritas, pe coasta bitiniană, în vremea împăratului Teofil. După Viața Sfinților David, Simeon și Gheorghe din Mitilene, în insulă a fost supus la o cercetare cumplită de un oarecare Cosma și a murit după opt zile din cauza chinurilor. După Dimitrie al Rostovului, „l-⁠au întins pe patru stâlpi și l-⁠au bătut cu vine de bou, așa că trupul i s-⁠a acoperit de răni și s-⁠a umflat”. Sârbii spun că a fost înțepenit între patru stâlpi și bătut multă vreme cu vine de bou, până s-⁠a umflat de bătăi, și a murit după șapte zile. După Nicodim Aghioritul, moaștele lui se află la Anhialos (azi Pomorie, în Bulgaria).

Viața lui a fost scrisă de patriarhul Metodie I. S-⁠au păstrat și mai multe scrisori ale lui Teodor Studitul către Eftimie și o poezie de laudă a lui, scrisă de un oarecare Mitrofan. A scris un tratat „Despre alegerea episcopilor”. Este zugrăvit ca bătrân cu barba ca a Sfântului Atanasie, în veșminte arhierești, cu omoforul și cu Evanghelia.