Leonid Antoșcenko

Sfântul Ierarh Mucenic Leonid (în lume Lavrentie Evtihievici Antoșcenko) a fost episcop al Mariului și vicar al eparhiei Gorki. Ucenic al monahismului rus și ctitor de biserici, a trecut prin lagăr și surghiun, apoi a fost împușcat la Ioșkar-⁠Ola la 7 ianuarie 1938. Este pomenit la 26 decembrie (8 ianuarie).

Tinerețea și monahismul

S-⁠a născut la 6 august 1872 în satul Malaia Nikolaevka, ținutul Bahmut, gubernia Ecaterinoslav (azi regiunea Donețk, în Ucraina), într-⁠o familie de țărani. La șaisprezece ani a intrat în mănăstire. A fost tuns în monahism la Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie (după alte date, la mănăstirea Cudov din Moscova). După hirotonia de ieromonah a fost trezorier al mănăstirii Cudov.

Din 1908 (după alte surse, 1910) a condus metocul Misiunii din Beijing din Sankt Petersburg. A ridicat acolo biserica Nașterea lui Hristos (1911-1913), în care a slujit până în 1927. A primit în 1913 crucea pectorală, iar în 1919 a fost ridicat arhimandrit. În timpul Primului Război Mondial i s-⁠a încredințat construirea unei biserici în Harbin, dar revoluția a oprit lucrarea. În 1922 a fost arestat o lună de ceka și a locuit la Leningrad până în vara lui 1927.

Episcopia și prigoana

La 26 iunie 1927 a fost hirotonit episcop de Pereslavl, vicar al eparhiei Vladimir. La 1 februarie 1930 a fost arestat și condamnat de colegiul OGPU la cinci ani de închisoare, fiind trimis în lagărele Pinug din regiunea Kirov. A lucrat la terasamentul căii ferate dintre Pinug și Sîktîvkar, o muncă făcută cu lopata și cu roaba, în care deținuții lucrau îmbrăcați ușor chiar și la geruri mari. În lagăr i-⁠a îngrijit duhovnicește pe creștinii de acolo, spovedind și împărtășind cu Sfintele Daruri trimise de la Moscova de arhiepiscopul Vartolomeu (Remov), și l-⁠a tuns monah pe viitorul arhimandrit Serghie (Savelev).

Din septembrie 1932 a fost numit episcop de Aleksandrov, vicar al eparhiei Vladimir, dar încă din 3 aprilie 1932 fusese arestat și exilat la Balahna. În 1933 a fost mutat în exil la Sengilei, lângă Ulianovsk, și la 10 decembrie 1934 a fost eliberat. La 17 ianuarie 1935 a fost numit episcop de Kungur, vicar al eparhiei Perm, apoi la Sverdlovsk, dar autoritățile nu l-⁠au lăsat să ajungă la aceste scaune.

Episcop al Mariului și mucenicia

Din martie 1937 a fost episcop al Mariului. Arhimandritul Serghie povestea că, plecând spre noul său loc, episcopul a binecuvântat din vagon pe cei care îl petreceau și și-⁠a arătat prorocește pieptul și pământul. A locuit lângă biserica Nașterea Maicii Domnului din satul Semionovka, aproape de Ioșkar-⁠Ola.

La 21 decembrie 1937 a fost arestat și închis la Ioșkar-⁠Ola, acuzat de activitate contrarevoluționară și de înființarea unei „organizații bisericești fasciste”. N-⁠a recunoscut nicio vină. La 29 decembrie 1937, troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar sentința a fost executată la 7 ianuarie 1938.

Proslăvirea

Prin hotărârea Sfântului Sinod din 17 iulie 2002, numele episcopului Leonid a fost trecut în soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei din secolul XX, împreună cu alți slujitori ai Bisericii din ținutul Mari. În 2008 i s-⁠a ridicat un monument în piața Obolenski-⁠Nogotkov din Ioșkar-⁠Ola, sfințit la 1 iulie. La 5 iunie 2014 a fost sfințită în închisoarea din oraș o biserică nouă în cinstea lui.