Isaachie Bobrakov

Sfântul Cuvios Mucenic Isaachie de la Optina (Isaachie cel Tânăr sau Isaachie al II-⁠lea, în lume Ivan Nikolaevici Bobrakov, în trecut scris din greșeală Bobrikov) a fost arhimandrit al Bisericii Ruse și ultimul egumen al vechii pustii Optina. S-⁠a născut în 1865 în satul Ostrov, ținutul Maloarhanghelsk, gubernia Orel, și a fost împușcat la 8 ianuarie 1938 pe poligonul Tesnița din regiunea Tula. Este sfânt între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei și în Soborul stareților de la Optina. Cuvântul „cel Tânăr” se adaugă ca să nu fie confundat cu schiarhimandritul Isaachie cel Bătrân (1810 până în 1894), alt stareț de la Optina.

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani cucernici și adânc credincioși (tatăl lui a murit schimonah la Optina). A absolvit școala primară. În 1884 a intrat ca novice la Optina, apucând să-⁠l vadă în viață pe cuviosul ieromonah Amvrosie. A fost ierodiacon (1898), ieromonah (1902) și a primit crucea pectorală (1911). După moartea arhimandritului Ksenofont a fost ales egumen al Optinei și a primit treapta de arhimandrit. În 1916 a primit Ordinul Sfânta Ana clasa a III-⁠a. A fost membru de drept al Sinodului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1917 până în 1918, a luat parte la sesiunile I și a II-⁠a și a fost membru al secțiilor a VII-⁠a și a XI-⁠a.

Din 1918 a fost conducătorul unei artele agricole, sub chipul căreia a mai trăit mănăstirea. A răbdat cu tărie toate greutățile prigoanei, dând pildă de adevărată mărturisire. După desființarea oficială a mănăstirii, în 1923, a slujit la biserica Sfântul Gheorghe din Kozelsk, iar monahii de la Optina și monahiile de la Șamordino își luau binecuvântarea de la el. Când autoritățile l-⁠au amenințat cu moartea sau i-⁠au propus să plece, el a răspuns că nu fuge de crucea lui.

În 1929 a fost închis patru luni. În 1930 s-⁠a mutat la Belev, în regiunea Tula. În 1932 a fost închis cinci luni. În 1937 a fost învinuit de „întemeierea unei mănăstiri subterane de orientare tihonistă, care ducea o activitate contrarevoluționară sistematică” și a refuzat să mărturisească fals. La 30 decembrie 1937 troica specială a poliției politice din regiunea Tula l-⁠a osândit la moarte. Sentința a fost împlinită la 8 ianuarie 1938, în ziua Soborului Maicii Domnului. A fost îngropat în taină, împreună cu alți mucenici, într-⁠o pădure, la kilometrul 162 al șoselei Simferopol.

În anul 2000 a fost proslăvit între sfinți. Pomenirea lui este la 8 ianuarie.