Dionisie de la Valaam

Sfântul Cuvios Mucenic Dionisie de la Valaam a fost novice al Mănăstirii Valaam și se numără printre cei treizeci și patru de monahi uciși de suedezi la 20 februarie 1578, pentru statornicia în credința ortodoxă. În sinodicul mănăstirii numele lui apare în șirul fraților ascultători, alături de Atanasie, Antonie, Luca, Leonte, Toma, Filip, Ignatie, Vasile, Pahomie, Teofil, Ioan și Teodor.

Mănăstirea Valaam se afla lângă hotarul stăpânirii Novgorodului cu Suedia și a fost jefuită de mai multe ori de suedezi. Pe vremea regelui Ioan al III-⁠lea, o ceată de ostași, noi luterani, care urmăreau pe carelii ortodocși, a trecut pe gheață de pe țărm pe insulă și a atacat mănăstirea. Optsprezece bătrâni și șaisprezece frați începători au fost uciși pentru credință. Numele lor au fost trecute în sinodic cu însemnarea că au fost „bătuți de nemți pe Valaam”, bătrâni și slujitori, iar sinodicul a ajuns mai târziu la Mănăstirea Vasilievski.

Se povestește că în veacul al XIX-⁠lea un monah de la Valaam, aflându-⁠se lângă pustia starețului Nazarie, a văzut o procesiune de monahi necunoscuți, mergând în două șiruri din dumbrava scăldată în soare și cântând pomeniri de înmormântare pe glasul vechi al cântării bisericești. Aveau chipuri luminoase și priviri blânde, dar hainele le erau pline de sânge și de răni. Iarba nu se călcase sub pașii lor, iar ei au pierit în desiș. Cu binecuvântarea starețului Damaschin, în ziua uciderii celor treizeci și patru se slujea în fiecare an la Valaam Liturghie pentru odihna lor, împreună cu parastasul soborului.

Au fost numărați între sfinții Bisericii Ruse pentru cinstire în toată Biserica la Sinodul Arhieresc Jubiliar din august 2000. Se pomenesc la 20 februarie (4 martie, stil nou), precum și în soborurile sfinților din Carelia și de la Valaam.