Dionisie Grecul al Rostovului

Sfântul Ierarh Dionisie Grecul al Rostovului, episcop al Rostovului și al Iaroslavlului, s-⁠a mutat la Domnul la 18 octombrie 1425. Este pomenit la 5 iunie, în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, și la 20 mai, în Soborul cuvioșilor părinți ruși de la Athos ai Mănăstirii Sfântul Pantelimon.

Egumen la Spaso-⁠Kamenni

Cele mai ample știri despre Dionisie Grecul le păstrează cronicile rusești vechi și Povestirea începutului Mănăstirii Spaso-⁠Kamenni, alcătuită în ultimul sfert al veacului al XV-⁠lea de Paisie Iaroslavov. După Povestire, Dionisie a fost tuns monah la Athos; ea nu spune că ar fi fost grec. Venirea lui din Constantinopol la Moscova a coincis cu înmulțirea legăturilor ruso-⁠bizantine, între care și ruso-⁠athonite, la sfârșitul veacului al XIV-⁠lea și începutul celui de-⁠al XV-⁠lea. A fost primit cu cinste de marele cneaz Dimitrie Donskoi, care a poruncit să i se dea o chilie la Mănăstirea Bobotează din Moscova. Mai înainte de 19 mai 1389, la cererea monahilor Mănăstirii Schimbarea la Față Spaso-⁠Kamenni și cu încuviințarea marelui cneaz Dimitrie Ioanovici, a fost pus egumen al acelei mănăstiri. În Spaso-⁠Kamenni, Dionisie a introdus regula de viață de obște după pilda athonită, regula Sfântului Munte, a înzestrat mănăstirea cu icoane și cărți, dintre care o parte, poate, veniseră de la Constantinopol sau din țările slavilor de sud. Legăturile mănăstirii cu Balcanii la sfârșitul veacului al XIV-⁠lea le arată o însemnare pe ultimele file ale unui manuscris cu scrierile Sfântului Grigorie Teologul, care spune că în jurul anului 1394 monahul Vasian Rumianțev a adus această carte din țara sârbească la Mănăstirea Spaso-⁠Kamenni, unde conducerea ținutului o avea Cuviosul egumen Dionisie. Între anii egumeniei lui Dionisie Grecul, în Mănăstirea Spaso-⁠Kamenni s-⁠au nevoit mult timp și au fost tunși de el în monahism Cuvioșii Dionisie de la Glușița și Alexandru de la Kușta.

Episcop la Rostov

La 12 iulie 1418 Dionisie Grecul a fost hirotonit episcop al Rostovului și al Iaroslavlului. Cronicile spun că nu a vrut să primească treapta episcopală, căci dorea viața de pustie și nevoințe, dar mitropolitul Fotie al Kievului și marele cneaz Vasile I Dimitrievici l-⁠au pus în scaun din nevoie. Ca egumen al mănăstirii Spaso-⁠Kamenni l-⁠a rânduit pe ucenicul lui, Ilarion. La Rostov, noul episcop, împreună cu clerul local, a săvârșit un te-⁠deum cu sfințirea apei, după care ciuma din oraș a încetat. La Dionisie Grecul veneau ucenici după binecuvântare: Cuviosului Dionisie de la Glușița sfântul i-⁠a dat o icoană a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul Veșnic și odoare bisericești; Cuviosul Alexandru de la Kușta a primit îngăduința să întemeieze o nouă pustie și toate cele de trebuință. După cele mai vechi ediții ale Vieții Cuviosului Dionisie, acesta a fost la Rostov în 1418-1419, iar în 1419-1420 a primit de la Dionisie Grecul binecuvântarea pentru sfințirea bisericii Sfântului Ioan Botezătorul și pentru întemeierea Mănăstirii Glușița Sosnovețk. După prima ediție a Vieții Cuviosului Grigorie de la Pelșma, Dionisie Grecul l-⁠a rugat pe Grigorie să devină arhimandrit al Mănăstirii Spasski de pe Nisip din Rostov.

Moartea episcopului Dionisie Grecul este pusă în toate izvoarele la 18 octombrie, dar anul diferă. După Cronica Tipografică, sfântul a murit în 6935 (1427), arătând că a păstorit Biserica lui Dumnezeu șapte ani și cinci luni; în acest caz s-⁠a mutat la Domnul în 1425, ceea ce pare să fie data cea dreaptă.

Cinstirea

De cinstirea locală a lui Dionisie Grecul în Mănăstirea Spaso-⁠Kamenni în a doua treime a veacului al XV-⁠lea vorbește însemnarea amintită, care spune că cuviosul egumen Dionisie era strălucit în viață și cu înțelegere adâncă, și că pentru marea lui smerenie și înțelegere adâncă și viață virtuoasă a fost pus episcop în cetatea Rostov. Numele lui a fost trecut în sinodicul catedralei din Rostov. În mai multe calendare scrise de mână din secolele XVII-⁠XVIII, Dionisie, deja cu porecla Grecul, este pomenit la 18 octombrie ca sfânt. Canonizarea s-⁠a făcut prin trecerea numelui lui în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, a cărui sărbătoare a fost rânduită în 1964.