Domna din Nicomidia

Sfânta Muceniță Domna din Nicomidia a fost fecioară și fostă preoteasă păgână, ucisă de păgâni pe vremea prigoanei împăraților Diocletian și Maximian (284-305), în orașul Nicomidia. A pătimit în același timp cu episcopul Antim și cu alți mucenici, între care Eutimie, cu care a purtat grijă ca trupurile mucenicilor să fie îngropate.

Prigoana s-⁠a întețit după ce în palatul imperial din Nicomidia a izbucnit un incendiu. Păgânii i-⁠au învinuit pe creștini de incendiere voită și s-⁠au purtat cu ei cu o cruzime neauzită; într-⁠o singură zi de Crăciun, într-⁠un singur lăcaș din Nicomidia, au fost arși până la douăzeci de mii de credincioși. Totuși creștinii nu s-⁠au înfricoșat: și-⁠au mărturisit credința și au primit moartea pentru Hristos.

În acea vreme au murit Dorotei, Mardonie, Migdonie, Petru, Indis, Gorgonie și Zinon. Unii au fost tăiați cu sabia, alții arși, acoperiți cu pământ sau înecați. Zinon, ostaș, a fost lovit cu pietre și apoi decapitat, pentru că l-⁠a mustrat cu îndrăzneală pe Maximian.

Tot atunci a pierit de mâna păgânilor sfânta fecioară Domna, fostă preoteasă. Episcopul Antim, care păstorea Biserica Nicomidiei, s-⁠a ascuns la cererea turmei într-⁠un sat din apropiere și de acolo le scria creștinilor, îndemnându-⁠i să țină credința și să nu se teamă de chinuri. O scrisoare trimisă prin diaconul Teofil a fost prinsă și dusă împăratului. Teofil a fost chinuit și a murit fără să dea pe față locul unde se afla episcopul.

Maximian a aflat totuși unde se ascunde Antim și a trimis ostași după el. Pe drum au dat de episcop, fără să-⁠l cunoască, și el i-⁠a chemat la masa lui și apoi le-⁠a spus că el este cel căutat. Ostașii au crezut în Hristos și au fost botezați, dar Antim i-⁠a pus să împlinească porunca. Înaintea împăratului, episcopul a spus că unelte de chin nu înfricoșează pe cel ce vrea să moară pentru Hristos. A fost chinuit și tăiat cu sabia în anul 302.

Domna este pomenită la 10 ianuarie și la 16 septembrie (stil nou), cu soborul mucenicilor din Nicomidia.